De ce rostim „bogdaproste”

Prin milostenie punem început unui bine, pe care Dumnezeu îl va desăvârşi. Din această perspectivă, scopul faptei de milostenie nu se limitează doar la a face un bine cuiva, ci trebuie să urmărim a-l face mai bun, a-i spori calitatea de om. Iată de ce milostenia trebuie privită ca o acţiune complexă, în care, făcând uz de toate mijloacele de care dispunem, trebuie să-l ridicăm pe semenul nostru la o condiţie materială, morală şi spirituală superioară.

Beneficiarul faptei de milostenie este dator să se roage lui Dumnezeu pentru binefăcătorul său sau să rostească măcar „Bogdaproste”, formulă de mulţumire utilizată des de credincioși, mai ales când se primeşte ceva pentru sufletele celor adormiţi.

Cuvântul bodaproste/bogdaproste vine de la substantivul propriu Bog - Dumnezeu, plus verbul (la imperativ!) da prostit, ceea ce s-ar traduce prin „Dumnezeu să ierte!”. Iertarea sau mântuirea primită de la Dumnezeu înseamnă absolut totul. Cei vii îi pot ajuta mult pe fraţii lor cei adormiţi prin milostenie şi rugăciune, după cum sună versul poetului Ioan Nenițescu în grai ţărănesc: „De vreţi morți ca să trăiţi, cătaţi vii să nu muriţi!” Așadar, de fiecare dată spusă de către cei vii, rostirea bogdaproste poate însemna deodată mulţumire pentru cele primite, şi rugăciune pentru cei adormiţi.

(Ziarul Lumina)