Cum se dobândește virtutea

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, fariseilor! Că dați zeciuială din izmă și din untariță și din toate legumele și lăsați la o parte dreptatea și iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați. Vai vouă, fariseilor! Că iubiți scaunele din față în sinagogi și închinăciunile în piețe. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că sunteți ca mormintele care nu se văd și oamenii care umblă peste ele nu le știu. Și, răspunzând, unul dintre învățătorii de Lege I-a zis: Învățătorule, acestea zicând, ne mustri și pe noi! Iar El a zis: Vai și vouă, învățătorilor de Lege! Că împovărați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu voiți să le atingeți.” (Luca 11, 42-46)

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLIII, V în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 518

„Nu-ți spun cuvinte greu de împlinit. Nu-ți spun: Nu te căsători! Nu spun: Părăseşte oraşele! Nu te mai ocupa cu treburile publice! Dimpotrivă, îți spun: Stai în mijlocul oraşelor, ocupă-te cu treburile publice, dar fii virtuos! Vreau ca cei care trăiesc în lume să fie mai virtuoşi decât cei care populează munții.
- Pentru ce?
- Pentru că mai mult folos aduce un om virtuos care trăieşte în lume, decât unul care trăieşte în munți. Că nimeni nu aprinde făclie şi o pune sub obroc (Matei 5, 15). Pentru aceasta vreau ca toate lumânările să fie puse în sfeşnice, ca să facă lumină multă. Să aprindem deci această lumină, ca să scăpăm de rătăcire pe cei care stau în întuneric. Nu spune: Am femeie, am copii, trebuie să am grijă de casă! Nu pot să mai fac şi asta! De n-ai avea nici una din aceste griji, dar dacă eşti un trândav, nu eşti de nici o ispravă! De-ai avea toate aceste griji, dar dacă eşti om vrednic, vei fi şi virtuos! Un singur lucru se cere: să ai tragere de inimă! Nimic nu te va putea împiedica: nici vârsta, nici sărăcia, nici bogăția, nici împrejurările vieții, nici altceva. Au împlinit poruncile Domnului bătrâni, tineri, oameni căsătoriți, oameni cu copii, meseriaşi, ostaşi. Daniel era tânăr, Iosif era rob, Acvila, meşteşugar, Lidia, vânzătoare de purpură (Fapte 16, 14); era conducătoarea unui atelier; altul era paznic de temniță, un altul era sutaş, de pildă Cornelie, altul era bolnav, ca Timotei, altul rob fugar, ca Onisim; dar nici unuia nimic din acestea nu le-a fost o piedică, ci toți au strălucit prin virtute; şi bărbați şi femei şi tineri şi bătrâni şi robi şi liberi şi ostaşi şi oameni din popor.
Să nu punem înainte fel de fel de pretexte netrebnice, ci să căutăm să avem tragere de inimă! Oricine am fi, vom putea fi virtuoşi şi vom dobândi şi bunătățile viitoare, cu harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXX, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 912

„Omul virtuos, chiar dacă e slugă, chiar dacă e întemnițat, e mai fericit decât toți. Nimeni nu va putea să-i facă vreun rău, nici dacă s-ar aduna toată lumea împotriva lui.”

(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)