Sinceritatea... cu tine însuţi şi cu Dumnezeu

„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer. Iar El, răspunzând, le-a zis: Când se face seară, ziceţi: Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roşu. Dar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi! Neam viclean şi preadesfrânat cere semn, şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. Şi, lăsându-i, a plecat. Atunci, venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini. Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.” (Matei 16, 1–6)

Învăţătură a celor doisprezece Apostoli, Cap. II, 3-7; III, 1-10; IV, 12-14, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (1979), vol. 1, pp. 26-27

„Să nu fii cu două gânduri, nici cu două feluri de vorbă, pentru că două feluri de vorbă este cursa morţii. Să nu fie cuvântul tău mincinos, nici în deşert, ci plin de faptă. Să nu fii lacom, nici răpitor, nici făţarnic, nici rău, nici mândru. Să nu ai gând rău împotriva semenului tău. Să nu urăşti pe nici un om, ci pe unii să-i mustri, pe alţii să-i miluieşti, pentru alţii să te rogi, iar pe alţii să-i iubeşti mai mult decât sufletul tău.

Fiul meu, fugi de orice rău şi de tot ce este asemenea lui. Să nu fii mânios, că mânia duce la ucidere; nici invidios, nici certăreţ, nici mânios, că din toate acestea se nasc ucideri. Fiul meu, să nu fii poftitor, că pofta duce la desfrâu; să nu spui cuvinte de ruşine şi nici să te uiţi cu ochi pofticioşi, că din toate acestea se nasc adulterele. Fiul meu, să nu ghiceşti viitorul după zborul păsărilor, pentru că aceasta duce la închinare de idoli; să nu descânţi, să nu citeşti în stele, să nu faci vrăji, să nu vrei să auzi de ele, nici să le vezi, că din toate acestea se naşte închinarea la idoli. Fiul meu, să nu fii mincinos, pentru că minciuna duce la hoţie; nici iubitor de argint, nici iubitor de slavă deşartă, că din toate acestea se nasc hoţiile. Fiul meu, să nu fii cârtitor, pentru că te duce la hulă, nici obraznic, nici cu gând rău, că din toate acestea se nasc hulele. Să fii blând, pentru că cei blânzi vor moşteni pământul (Matei 5, 5). Să fii îndelung răbdător, milostiv, fără răutate, paşnic şi bun, tremurând totdeauna pentru cuvintele pe care le-ai auzit. Să nu te înalţi pe tine însuţi, nici să ai sufletul tău obraznic. Să nu se lipească sufletul tău de cei mândri, ci să ai legături cu cei drepţi şi cu cei smeriţi. Cele ce ţi se întâmplă să le primeşti ca bune, ştiind că nimic nu se face fără Dumnezeu. (...) Să urăşti orice făţărnicie şi tot ce nu este plăcut Domnului. Să nu părăseşti poruncile Domnului şi să păstrezi ceea ce ai primit, fără să adaugi şi fără să scoţi (Deuteronom 12, 32). În Biserică să-ţi mărturiseşti păcatele tale şi să nu te duci la rugăciune cu conştiinţa rea. Aceasta este calea vieţii.”

(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)