Văduva înţeleaptă

Unei văduve i-a luat foc casa în care locuia. A reuşit să îşi scoată copiii la timp, dar nu a apucat să îşi scoată şi lucrurile. Totul a fost înghiţit de foc. Femeia a petrecut noaptea în rugăciune, cerându-I Domnului să o ajute să facă rost de o altă casă. Noaptea, în vis, a auzit o voce care i-a spus:

- Dimineaţă să mergi la biserică şi să îi spui părintelui ce ţi s-a întâmplat. Să ceri ajutor pentru casă.

Când s-a trezit din somn, femeia s-a dus să vorbească cu preotul. Acesta i-a spus:

- Azi o să vină la mine un om bogat. A avut mai de mult nişte ispite, dar cu rugăciune a trecut cu bine prin ele. De atunci e foarte săritor. Când îi spun să ajute pe cineva, o face imediat. Să vedem dacă te poate ajuta cu ceva.

Bogatul a venit şi, auzind de necazul femeii, s-a hotărât să o ajute:

- Mama mea a murit acum o lună. A rămas un apartament gol, în care nu stă nimeni. O să puteţi sta acolo. Facem actele cât de curând. Să fie pomană.

Când i-a spus soţiei sale că i-a dat apartamentul femeii văduve, ea s-a supărat.

- Nu, nu o să îi dai nimic. O să stea acolo cât vrea, nu îi luăm chirie, dar nu vreau să faci pomană un apartament. Cine ştie când o să avem nevoie de el.

Dar bărbatul era hotărât:

- Nu, i-am spus că îl dau, pomana e făcută. Nu pot să o iau înapoi.

Noaptea, femeia sa L-a visat pe Hristos care i-a spus:

- Lasă-l pe bărbatul tău să dea văduvei casa. La cât e de necăjită, ajutorul vostru ar însemna foarte mult pentru ea.

Când s-a sculat, femeia i-a spus soţului ei:

- Nu mă supăram dacă, înainte de a-i da casa femeii, îmi cereai şi mie părerea. M-a supărat faptul că nu mi-ai spus mai înainte. Acum, ce să zic, după visul pe care l-am avut aseară, sunt convinsă că e bine să îi faci actele femeii. Şi i-a povestit bărbatului ce visase.

- Mai mult, de acum o să îi dăm femeii nişte bani în fiecare lună, ca să îi fie mai uşor să îşi crească copiii.

S-au dus amândoi să vorbească cu văduva. Aceasta le-a mulţumit pentru casă, dar bani nu a vrut să primească:

- Mie Hristos mi-a spus să cer ajutor pentru casă, nu pentru altceva. Mi-aţi făcut o mare bucurie cu casa. Dar bani nu îmi trebuie. Cât sunt în putere, dacă muncesc tot timpul, am destul ca să îmi cresc copiii. Ajutaţi-i pe alţii dacă vreţi, sunt destui oameni si mai săraci decât noi, spuse femeia.

Soţia bogatului s-a mirat auzind aceste cuvinte. Şi-a dat seama că, pe cât erau de mari greutăţile prin care trecea văduva, pe atât de mare era şi credinţa ei. Şi luând aminte la înţelepciunea văduvei, soţia bogatului şi-a vândut toate bijuteriile şi i-a dat preotului banii ca să îi împartă la săraci. Şi-a dat seama că mai multă nevoie are un sărac de o bucată de pâine decât ea de o bijuterie….

"Iartă-mă, dar mai mulţi nu-mi trebuie, destul îmi este acesta”

Un monah antiohian de neam cucernic, de la mănăstirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rugăciuni şi, zăbovind el acolo, a sfârşit cele ce avea de trebuinţă, dar nu ştia ce să facă. Şi şezând în biserică se scârbea de aceasta. Plecând, a adormit puţin si L-a văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos grăindu-i: "Du-te la iconomul Sfintei Învieri si să-i zici lui: "M-a trimis Iisus la tine, să-mi dai pentru dânsul un galben şi-ţi voi da zapis la mână, şi când va veni Iisus ţi-l va da!""

Deşteptându-se monahul şi rugându-se, a crezut cuvântului şi, mergând, l-a aflat pe iconom căruia i-a zis precum i-a poruncit lui. Şi a zis iconomul: "Dar când are să vină Iisus să mi-l dea?". Iar monahul a răspuns: "Eu precum am auzit, ţi-am spus, tu cum ştii, asa să faci". Atunci a zis iconomul: "Fă-ţi zapisul!". Şi a şezut monahul de a scris asa: "Eu, Ioan, călugărul de la Antiohia Siriei, mărturisesc că am luat un galben de la tine, Stefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Învieri, trebuindu-mi! Şi pentru încredinţare am făcut acest zapis al meu şi, când va veni Iisus Hristos, ţi-l va da". Apoi, luând galbenul, a plecat.

Iar în noaptea următoare a văzut iconomul în vis pe cineva grăindu-i: "Ia-ţi galbenul şi să-mi întorci zapisul monahului!". El însă nu voia, grăind: "Acela a zis că Iisus va veni şi-mi va plăti". Iarăşi a zis: "Eu sunt Iisus, ia-ţi dar galbenul şi-mi dă zapisul călugărului. Sau vrei să iei mai mult? Iată, este al tău!". Şi deşteptându-se, a trimis nşte oameni după monah, zicându-le: "Oriunde îl veţi afla pe acel monah, să-l aduceţi la mine!". Şi aflându-l, i-au zis: "Mergi, că te cheamă iconomul!".

Acesta, temându-se, zicea întru sine că acela s-a căit şi vrea să-i ia galbenul. De aceea, mergea cu sfială, iar acela văzându-l, i-a zis: "Părinte, mai ia şi alţi galbeni, câţi vei voi, şi-mi fă zapis!". Părintele i-a răspuns: "Iartă-mă, dar mai mulţi nu-mi trebuie, destul îmi este acesta, că nu mi-a zis Domnul să iau mai mult de un galben". Iar cei ce au auzit, s-au mirat şi au proslăvit făgăduinţele Domnului cele nemincinoase. (1-366)

(Patericul mirenilor, sursa: www.pelerinaj.net)