Nu există doar o Europă ştiinţifică, ci şi una religioasă: „Europa nu înseamnă numai maşina cu aburi şi motorul cu explozie, nici numai tot ce s-a inventat de la primele arme de foc până azi în materie de mijloace perfecţionate de distrugere. Europa înseamnă şi Chartres, Assisi, Voroneţ, muntele Athos”.
Cum totuşi, având Voroneţul, poate fi privită cultura noastră ca o cultură minoră? Astăzi, pentru mulţi cultura nu mai înseamnă şi religie, nu mai înseamnă şi sfinţenie. În acest context, Al. Paleologu vorbeşte despre tradiţia de cultură monastică a poporului nostru şi recomandă intelectualilor laici s-o cunoască mai bine. Înţelegând astfel tradiţia noastră culturală, nu ne-am mai ruşina. Iar apărarea acestei tradiţii ar trebui să fie „firească şi neabătută”: „Tradiţionalismul, la noi ca şi aiurea, nu poate fi înţeles numai ca folclor şi valori rurale, oricât de preţioase şi revelatorii sunt, indiscutabil, acestea. El are a-şi revendica apartenenţa la cultura bizantină, slavonă, latină, cu opere mai mult decât notabile în arta medievală, în literatura teologică, juridică, sapienţială, istorică. El nu poate fi nici anti-european, nici anti-urban, decât negându-se pe sine. Ca toate popoarele de veche civilizaţie, europene şi asiatice, poporul nostru are o mare tradiţie de cultură monastică, pe care ar fi recomandabil ca intelectualii laici s-o cunoască mai bine şi să-i dea măcar atâta consideraţie cât şi prea interesantelor şi poate perisabilelor noutăţi ce le solicită atenţia, nu totdeauna fără abuz”.
A reduce Europa la o poziţie geografică, a exclude creştinismul din istorie înseamnă a fi anti-european. Atunci, ceea ce ne-ar face europeni este continuitatea credinţei noastre. Voroneţul, de pildă, ne asigură identitatea, apartenenţa la o familie spirituală.
(Monica Patriche, www.ziarulumina.ro)