Oare de ce a fost din totdeauna atât de lovită Ortodoxia?
Tocmai din cauza ca ea este singura biserică adevărată, care păstrează cea mai curată credinţă în Dumnezeu. Cine dă cu pietre în pomul fără roade? Apoi Satana nu poate răbda Biserica Ortodoxă pentru ca este Biserica iubirii, Biserica jertfei martirice, dând cel mai mare număr de sfinţi şi martiri. Ortodoxia este Biserica rugăciunii, a nevoinţei şi trăirii mistice, a smereniei şi răbdării. De aceea diavolul a ridicat asupra ei toate forţele întunericului, ca doar ar distruge-o cu totul !
Năvăliri ale popoarelor păgâne, persecuţii de tot felul, ocupaţii străine, uniaţie şi prozelitism sectar, dictatură ateistă şi comunistă, corupţie a familiei şi a tineretului prin cele mai diabolice patimi şi metode, ca pornografia şi desfrâul public. Şi cine ştie ce alte curse mai cumplite ne va întinde Satana de acum înainte. Căci el nu poate răbda pe cei care se roagă şi pe cei smeriţi care iartă şi iubesc din inimă. Aceştia laudă şi iubesc cel mai mult pe Dumnezeu. Aceştia ard cel mai tare pe diavoli. De aceea ei sunt cel mai greu loviţi. Victima acestor cumplite atacuri este, desigur, Ortodoxia.
Dar nu trebuie să descurajăm, că Dumnezeu este veşnic cu noi. Şi dacă ne-a ajutat şi ne-a izbăvit de două mii de ani de păgâni, de turci, de tot felul de secte, de ateism, de comunism şi de prozelitismul antiortodox, să avem aceeaşi credinţă că ne va izbăvi şi de acum înainte de cei ce se vor ridica asupra noastră, fie din afară, fie dinăuntru. Să nu uităm un singur lucru. Nu noi ne luptam pentru biruinţa Bisericii lui Hristos. Ci însuşi Dumnezeu  prin sfinţii Săi se luptă pentru noi.
El loveşte pe păgâni pentru că nu vor să creadă în adevăratul Dumnezeu. El smereşte pe atei pentru s-au lepădat de Dumnezeu. El ruşinează pe sectanţi pentru ca sunt stăpâniţi de mândrie şi s-au lepădat de dreapta credinţă. El ridică pe cei smeriţi şi înalţă pe cei blânzi care păstrează cu jertfă Ortodoxia apostolică şi trăiesc după evanghelie pe pământ. El, adevăratul Dumnezeu, ne va salva şi pe noi de vrăşmaşii apocaliptici văzuţi şi nevăzuţi. Deci să nu ne temem, căci cu noi este Dumnezeu !
Ne-a salvat Dumnezeu de moarte şi pierzare de două mii de ani şi ne va salva şi de azi înainte, numai să ducem mai departe viaţa creştinească, curată, smerită, adevărată, devotată.
El a biruit pe vrăşmaşii noştri, care sunt vrăşmaşii lui Hristos, şi-i va birui şi pe viitor numai să ascultăm de Dumnezeu, numai să ne smerim, să iertăm, să ne iubim, să miluim pe cei săraci şi să fim oameni de rugăciune şi de jertfă. Căci de nimic nu se teme diavolul mai mult, decât de cei ce se roagă cu post, cu lacrimi şi cu inimă zdrobită, adică de cei ce trăiesc viaţa mistică în Hristos.

Iubiţi fraţi,
Dumnezeu se luptă cu vrăşmaşii Bisericii Sale pe care nu o vor putea birui “nici porţile iadului”. Numai noi să fim cu toţii prezenţi la Sfânta Liturghie şi să trăim în iubire şi în rugăciune cu post. Cu toate aceste două arme vom birui pe diavoli, vom smeri sectele, vom scăpa de cei ce ne urăsc, ne vom salva familia atât de decăzută, vom dobândi mântuirea sufletelor noastre şi vom întări Ortodoxia pe pământ.
Trăim vremuri apocaliptice, fraţilor. Răutatea, ateismul, sectele, ura, desfrâul sunt mai puternice acum ca în trecut.
Să nu mai dorim să alergăm după averi, după bani şi plăceri. Nici să ne vindem sufletul şi credinţa pentru bani, pentru un trai mai bun, pentru mândrie diavolească. Ne spune Mântuitorul că în vremea de pe urmă “mulţi proroci mincinoşi, adică secte, se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri… şi veţi fi urâţi de toate nemurile pentru numele Meu. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii ”(Matei 24,4-10).
Acum trăim vremurile acelea. Acum Satana urlă ca un leu “gata să ne înghită”. Acum sectele strigă împotriva noastră, necredincioşii ne urăsc, păgânii vor să ne ucidă, creştinii se ceartă între ei , desfrâul şi crimele le întâlnim la tot pasul, preoţii nu-şi fac deplin datoria, duhovnicii buni sunt foarte rari, iar prorocii mincinoşi amăgesc pe mulţi. De aceea mereu vă îndemnăm să fiţi tari în dreapta credinţă, să nu discutaţi cu sectarii, nici să vă biruiţi de darurile lor. Nu lipsiţi de la biserică, spovediţi-vă adesea, citiţi cărţi ortodoxe, faceţi tot ce este sfânt şi Dumnezeu ne va milui cu mila Sa pe toţi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dreapta credinţă în Dumnezeu (II).

Comentarii