Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Figură luminoasă pentru contemporanii săi
Mare cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic, scriitor român - figură luminoasă pentru contemporanii săi - domnul Dimitrie Cantemir rămâne în conştiinţa românilor de pretutindeni un mare cărturar a cărui operă contribuie cu demnitate la cultura europeană şi universală. Referindu-se la locul şi importanţa lui Dimitrie Cantemir în cultura românească, George Călinescu afirma că acesta este „un Lorenzo Medici al nostru“.
Anul trecut, la 24 ianuarie, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei de atunci, astăzi Patriarhul Daniel sublinia rolul lui Dimitrie Cantemir în cultura noastră, numindu-l „simbol al culturii româneşti în deschidere universală, el fiind membru al Academiei din Berlin şi un om care cunoştea foarte multe limbi străine, un bun român, dar, în acelaşi timp, un european şi aş zice chiar mai mult decât european“. De aceea, Preafericirea Sa l-a numit pe Dimitrie Cantemir şi „simbol al unităţii în deschidere europeană“.
Ostatic la Constantinopol
S-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silişteni din judeţul Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui. Principala preocupare a tânărului a fost învăţătura, ceea ce avea să-l ajute să devină un spirit enciclopedic, reprezentant strălucit al umanismului românesc şi prefigurator al iluminismului.
La 15 ani a fost luat ostatic la Constantinopol, unde a stat 22 de ani, prefăcându-şi condiţia de ostatic în cea a cărturarului care avea să-şi desăvârşească cunoştinţele la Academia Patriarhiei Ecumenice şi care avea să-şi însuşească îndeaproape limba şi cultura Imperiului Otoman. Din martie 1693 până în luna aprilie a aceluiaşi an, după moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar, întrucât Înalta Poartă nu l-a confirmat, s-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua studiile. S-a căsătorit cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit mai mulţi copii, între care viitorul poet, scriitor şi diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709-1744). În 1714 a devenit primul membru român al Academiei din Berlin.
„Întors acasă din lungă şi grea pribegie“
A fost un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi. După numai un an de domnie, s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce au fost înfrânţi de turci în Lupta de la Stănileşti - ţinutul Fălciu pe Prut -, neputându-se întoarce în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier personal al ţarului Petru cel Mare, sub protecţia căruia va trăi perioada de maturitate a creaţiei sale, dar purtând în suflet „melanholia neasemuitului inorog“. Lângă Harkov i s-a acordat un întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenissim al Rusiei, la 1 august 1711.
În 1723, Dimitrie Cantemir a murit pe moşia sa Dimitrievka, la Harkov, şi a fost înmormântat în Rusia, însă la 1935, osemintele sale pământeşti au fost aduse în ţară şi reînhumate în nişa din stânga din Biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi. „Aici, întors acasă din lungă şi grea pribegie, înfruntată pentru libertatea ţării sale, odihneşte Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei şi învăţat cercetător al trecutului românesc“, citim pe placa din marmură, fixată pe peretele nişei, cuvintele scrise la 17 iulie 1935, de Nicolae Iorga.
Cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei
În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Despre cea dintâi carte a lui Dimitrie Cantemir „Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea“, scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698, s-a spus că e mai mult decât un tratat de etică; e întâiul eseu scris în limba română. În această operă, prima lucrare filosofică românească, întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă.
A doua sa lucrare, apărută în 1700, la Constantinopol, în latineşte - „Imaginea ştiinţei sacre, care nu se poate zugrăvi“ - face din autorul ei un precursor în filosofia românească. Prin această lucrare filosofică autorul încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, un fel de împăcare între ştiinţă şi religie, între determinismul ştiinţific şi metafizica medievală. „Istoria ieroglifică“, scrisă la Constantinopol, în română (1703-1705), este considerată prima încercare de roman politic-social. Lucrarea prezintă ideile filosofice şi politice, extrase din realitatea istorică trăită intens de fostul şi viitorul domn al Moldovei.
O altă operă importantă este „Istoria Imperiului Otoman“ (Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane), redactată în latină, între 1714 şi 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria Imperiului Otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat şi asupra posibilităţilor popoarelor asuprite de a-şi recuceri libertatea. Pentru lucrarea „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor“, scrisă în română (1719-1722), care cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare, autorul a consultat peste 150 de izvoare române şi străine, în limbile latină, greacă, polonă şi rusă. Prin această operă susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor.
(Narcisa Balaban, sursa: www.ziarulumina.ro)
