Odată a mers un pescar la Cuviosul Părinte Mina, de la Schitul Sfânta Ana, şi i-a dus peşte proaspăt pentru hramul chiliei lui. Stareţul s-a mirat întrebându-se când i-a prins, căci era duminică. Şi îl întrebă pe pescar:
- Când i-ai prins?
- Azi dimineaţă, a răspuns acela. Sunt foarte proaspeţi. Atunci Părintele Mina îi spune:
- Fiule, nu îi pot cumpăra, căci sunt afurisiţi deoarece i-ai prins duminica.
Pescarul nu pricepea aceasta. Atunci Stareţul îi spune:
- Vrei să te încredinţezi de asta? Dă un peşte la pisică şi vei vedea de îl va mânca. Într-adevăr, pisica n-a mâncat peştele, ci s-a scârbit de el. Asta, fireşte,
l-a zguduit pe pescar şi de atunci înainte cinstea duminicile şi sărbătorile.
Părintele Mina era foarte călugăros şi se distingea prin evlavie şi nevoinţă. Mânca odată pe zi, după ceasul al noulea (ora trei după amiaza) mâncare fără undelemn. Firesc era aşadar să se sălăşluiască în el harul dumnezeiesc, mai ales că era foarte smerit.
(Publicat în Pustnici din Athos, sursa: www.ortodoxRadio.ro)