Multele predicţii privind sfârşitul religiei, începând mai ales cu perioada Renaşterii, s-au dovedit false şi fără temei. Aşa cum s-a putut observa în timp, în loc de „anihilarea religiei” prin umanismul ateist, prezisă cu „generozitate” de Feuerbach, în ciuda secularizării, în multe locuri s-a dezvoltat un nou umanism teoretic şi practic, de această dată însă religios. În pofida constrângerilor şi ghetoizării religiei în fostele ţări socialiste, Biserica şi-a păstrat identitatea, iar procentele ateilor, în multe locuri, rămân nesemnificative. În pofida „profeţiei” lui Freud că religia va dispărea sufocată de spiritul ştiinţific ateu, se constată astăzi o nouă înţelegere faţă de morală şi religie. În opinia multora, „credinţa” scientist-ateistă, în rezolvarea tuturor problemelor cu ajutorul ştiinţei raţionale, este asimilată astăzi mai degrabă unei iluzii infantile.

 

Heisenberg: Religia este fundamentul moralei, iar morala este premisa vieţii

Pe de altă parte, e foarte adevărat că între ştiinţă şi religie nu există o relaţie directă. Există însă oameni de ştiinţă care în cercetarea lor se raportează şi ţin seama de mesajul religiei. Cel mai evident apare acest lucru în cazul fizicienilor. Mulţi dintre aceştia descoperă astăzi insuficienţele viziunii pozitivist-materialiste despre lume, ca şi relativitatea propriilor metode de cercetare. În rândul fizicienilor apar tot mai puţini militanţi atei, chiar dacă mulţi rămân agnostici. Descoperirea bombei atomice, dar şi consecinţele negative ale progresului tehnico-ştiinţific în general i-au determinat pe fizicienii din domeniul nuclear să-şi pună tot mai multe probleme legate de responsabilitatea lor în ecuaţia ştiinţă-morală. Morala implică, însă, o ierarhie a valorilor, modele, la baza cărora stă religia. Părintele teoriei cuantelor şi laureat al premiului Nobel în domeniul fizicii, Werner Heisenberg, subliniază exact acest aspect, afirmând că acolo unde dispar modelele, care configurează un anume drum, alături de o „scară a valorilor”, dispare şi sensul acţiunilor şi suferinţelor noastre, conducând spre o gândire negativă şi disperare. În opinia sa, religia este fundamentul moralei, iar morala este premisa vieţii. Pentru că, în fiecare zi, trebuie să luăm decizii, să cunoaştem valorile sau cel puţin să le intuim, şi în funcţie de acestea să ne orientăm propriile acţiuni.

(pr. prof. univ. dr. Nicolae ACHIMESCU, sursa: www.ziarulumina.ro)  

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ca artă, religia va exista întotdeauna (I).

Comentarii