Izolarea socială

Unii adolescenţi suicidari sunt singuri, trăiesc sentimentul că sunt rejectaţi de grup, dar nu toţi adolescenţii suicidari sunt în mod necesar izolaţi de social. Mulţi dintre ei au un grup de prieteni chiar dacă uneori trăiesc dificultăţi relaţionale cu aceştia. Totodată, ei nu sunt receptivi la susţinerea pe care le-o poate oferi anturajul şi uneori preferă să-şi petreacă timpul singuri. Ei cred că nimeni nu le poate oferi ajutorul de care au nevoie.

În concluzie adolescentul suicidar trăieşte o izolare asociată cu mari dejavantaje afective.

Caracteristici ale adolescentului aflat în situaţia de risc suicidar:
· Funcţionare familială perturbată;
· Trăirea unor experienţe emoţionale dificile, cum ar fi pierderea unei persoane apropiate sau experimentarea unor evenimente traumatizante;
· Trăirea unui suicid în cadrul familiei sale sau în rândul cercului de prieteni;
· Identificarea cu o persoană pe care a pierdut-o şi în care vede un model;
· Dificultăţi de identificare sexuală, homosexualitate;
· Adoptarea unor comportamente deviante: delincvenţă, prostituţie, etc.;
· Consum de droguri, alcool, medicamente;
· Fuga de acasă, plasamente multiple în centre sau în familii substitutive;
· Una sau mai multe tentative anterioare de suicid.

 

Pierderea

Criza suicidară poate apărea ca urmare a unei pierderi, pierdere ce poate include nevoi nesatisfăcute percepute ca pierderea suportului, afecţiunii. Pierderea poate fi trăită de asemenea în termenii pierderii identităţii şi a stimei de sine. Încărcătura emoţională legată de pierdere este puternică, iar reacţiile la pierdere ale adolescentului sunt intense, acesta având un control slab al furiei şi al impulsivităţii. Atunci când pierderea şi stresul se acumulează, reacţia adolescentului poate fi disperată. Dacă acesta continuă să se detaşeze de suportul pe care i-l poate oferi mediul său, sentimentele de disperare vor creşte şi el îşi va pierde încrederea în faptul că situaţia s-ar putea modifica.

 

Procesul suicidar

Procesul suicidar este perioada care separă momentul în care apare criza de trecerea la act. În adolescenţă, acest interval poate fi foarte scurt.

Această etapă este normală într-un proces de criză. Pentru rezolvarea problemei, persoana face un inventar al soluţiilor posibile. Fiecare soluţie face obiectul unei evaluări pentru a vedea care este posibilitatea ca acea soluţie să aducă o schimbare şi care ar fi eficacitatea ei în reducerea suferinţei. Unele persoane posedă o gamă largă de eventuale soluţii şi pot identifica strategii pentru a ieşi repede din criză. Pentru alţii, soluţiile sunt în număr foarte restrâns pentru că ele nu răspund nevoilor prezente. În acest stadiu, ideea sinuciderii nu este o soluţie, sau prea puţin.

În căutarea soluţiei, o imagine bruscă, neaşteptată, legată de moarte, poate apărea printre soluţiile posibile. Soluţiile care par ineficiente în reducerea intensităţii crizei vor fi respinse. Ideea sinuciderii apare tot mai des şi este luată din ce în ce mai mult în serios, se insistă asupra ei, se elaborează avantaje ale scenariilor posibile.

Disconfortul devine din ce în ce mai greu de suportat şi dorinţa de a scăpa de această situaţie se intensifică. Incapacitatea de rezolvare a crizei şi sentimentul de a fi epuizat toate posibilităţile de soluţionare provoacă o angoasă foarte mare. Ideea sinuciderii revine constant şi cu regularitate, generând frământări şi anxietate însoţite de suferinţă şi durere.

Persoana este copleşită de disperare. Suicidul devine soluţia pentru toată suferinţa sa. În acest stadiu se elaborează un plan precis ce conţine data, ora, modul şi locul. Putem uneori să observăm o remisie spontană a crizei suicidare, dintr-o dată problemele par să fi dispărut. Adolescentul se poate simţi uşurat, alinat şi dă semne că se simte mai bine în clipa în care suicidul reprezintă soluţia definitivă, pentru că are acum un mod care îi este la îndemână de a-şi opri suferinţa.

 

Adolescentul este impulsiv, instabil, emotiv

În această etapă a procesului suicidar o ruptură emoţională şi un sentiment de izolare sunt adesea prezente.

Suicidul reprezintă ultima tentativă de a recăpăta controlul. Un eveniment precipitant urmează, o problemă se adaugă şi determină trecerea la act.

Este important de ştiut că nu este niciodată prea târziu să intervenim. Ambivalenţa şi teama legate de trecerea la act sunt prezente până în ultimul moment iar procesul poate fi oprit oricând.

Pentru adolescent, procesul suicidar poate fi scurt, uneori durează doar câteva ore.

Din punct de vedere psihologic, adolescentul este impulsiv, instabil, emotiv. Se află mereu în dezechilibru, Într-o stare de conflict. Este dornic să experimenteze înainte de a reflecta. Din aceste motive, perioada de vârstă a adolescenţei este susceptibilă de a angaja comportamente suicidare. Procesul este mai rapid la a doua tentativă, mesajele sunt mai voalate iar metoda utilizată este mai violentă.

Suicidul nu se produce fără avertismente. În general, persoanele suicidare ne dau mesaje şi indicii care anunţă intenţiile lor în scopul de a-şi alerta anturajul. Acestea sunt strigăte de ajutor, urme de speranţă şi ele pot fi:

 

Semnale

· Mesaje verbale şi aluzii la moarte: “ar fi mai bine să mor”, “aşa n-aş mai suferi”, “voi n-o să mă mai vedeţi mult timp…”, “mi-e frică să mă sinucid”, etc.;
· Ameninţări cu suicidul: “vreau să mă omor”, etc.;
· Comportamente auto-mutilante, periculoase;
· Aluzii indirecte la suicid: “în curând voi avea parte de pace”, “sunt inutil”, “vreau să fac o călătorie foarte lungă”, “vă va fi mai bine fără mine”, etc.;
· Pregătiri pentru o plecare, aranjamente finale, scrisori de adio;
· Dăruirea unor obiecte care au o valoare personală foarte mare;
· Atracţie bruscă pentru arme sau produse toxice;
· Tulburări ale somnului (insomnie/hipersomnie);
· Tulburări de alimentaţie (anorexie/bulimie);
· Lipsa de energie, agitaţie extremă în anumite momente;
· Incapacitatea de a resimţi plăcere;
· Tristeţe, plâns, descurajare;
· Indecizie, iritabilitate, furie;
· Devalorizare, slabă stimă de sine;
· Anxietate crescută;
· Pierderea interesului şi a plăcerii pentru orice fel de activităţi;
· Retragere, căutarea solitudinii;
· Ruperea contactelor cu familia, prietenii, etc.;
· Refuzul de a comunica, absenţa emoţiilor;
· Absentarea de la cursuri şi diminuarea randamentului şcolar;
· Atracţie şi preocupare pentru subiectul morţii, al reîncarnării;
· Schimbări în aspectul său, neglijenţă;
· Consum excesiv de alcool şi/sau droguri, medicamente.

 (Sursa: Forum de psihologie, http://www.paradigma.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Suicidul la adolescenţi (II).

Comentarii