Suicidul în rândul adolescenţilor este un fenomen tragic şi constituie a doua cauză a mortalităţii tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani, ţinând cont numai de sinuciderile declarate oficial şi excluzându-le pe acelea deghizate în accidente. De ce unii tineri care au toată viaţa înainte devin atât de disperaţi ajungând până la decizia de a-şi lua viaţa?

Suicidul în rândul adolescenţilor denotă prezenţa unei nelinişti importante, este un strigăt de suferinţă, de disperare şi de cerere de ajutor. Explicaţia acestui fenomen nu se poate găsi într-un factor precipitant ci în istoria tânărului, într-o viaţă problematică, în conflicte anterioare. Cu siguranţă în viaţa unui tânăr care ajunge să se sinucidă a avut loc o escaladare a problemelor care au început când acesta era foarte mic, problemele au crescut şi s-au acumulat odată cu trecerea anilor, iar apoi au atins un punct culminant în perioada de adolescenţă.

Ca o ultimă problemă ce se adaugă este cea a crizei suicidare, precizând că o criză nu este întotdeauna suicidară şi că poate fi o ocazie de dezvoltare progresivă la fel cum poate degenera într-o criză suicidară.

 

Întrebări fără răspuns

Adolescenţa este o perioadă de vârsta susceptibilă de a provoca un comportament suicidar. Este necesar să înţelegem că vorbim despre o perioadă în care au loc schimbări intense în plan social, familial, fizic şi afectiv. Copilăria securizantă trebuie să fie abandonată înainte ca tânărul să-şi câştige un loc în lumea adulţilor.

Adolescentul vrea să fie autonom deşi încă dependent de adulţi, de părinţi. Are loc o schimbare majoră în percepţia de sine ce se produce datorită modificărilor corporale, tânărul se simte dezorganizat, neatractiv. La nivelul sexualităţii tânărul trebuie să-şi definească identitatea pentru a putea stabili o relaţie cu cineva, lucru care îl face să trăiască o anxietate ridicată.

În plan social el parcurge un du-te vino între copilărie şi viaţa de adult, vrem ca el să se poarte ca un adult în timp ce noi îi acordăm permisiuni şi responsabiltăţi ca şi cum ar fi tot copil. Această mişcare are un efect reasigurator, reîntoarcerea la o baza securizantă îi oferă un răgaz pentru a-şi reface forţele necesare pentru a înfrunta o lume nouă şi necunoscută care este cea a adulţilor. Înainte de a face şi el parte din această lume, va evalua, va judeca, va critica viaţa adulţilor. Maturizarea sa intelectuală îi va permite să filozofeze, să-şi pună întrebări despre sensul vieţii şi despre locul său în aceasta lume.

 

Schimbările prin care trece un tânăr

Cotele emoţionale ating un vârf, totul este dat peste cap: corpul, relaţiile, exigenţele vizavi de propria persoană. Toate aceste schimbări sunt dificile pentru tânăr.

În plan psihologic el este impulsiv, hipersensibil, suspicios, emotiv, nerăbdător, este într-un dezechilibru constant, într-o stare de conflict şi trăieşte sentimentul de a fi singur. Grupul de prieteni, colegi este foarte important la această vârstă. Grupul îi permite să se confrunte şi să se confirme. Grupul îi dă un sentiment de apartenenţă şi de a nu mai fi singur. Adolescentul caută popularitatea, originalitatea, dar are nevoie şi de aprobarea grupului.

Astfel putem vedea că adolescenţa este o perioadă de schimbări mari, schimbări care sunt normale, dar care generează angoasa şi anxietate în grade variate. Dacă există şi alţi factori de stres, aceştia pot determina tânărul să apeleze la comportamente suicidare.

Comportamentul suicidar este ales numai după ce o serie de alte comportamente au fost încercate dar au eşuat şi atunci sinuciderea este percepută ca singură variantă posibilă. Tentativa de suicid a adolescentului arată dorinţa de schimbare, de a pune capăt unei situaţii în care se află. Suicidul este o constrângere şi o revanşă împotriva sentimentului de neputinţă de a schimba o situaţie problematică. Obiectivul este deseori de a-şi schimba viaţa şi nu de a-i pune capăt.

Tânărul suicidar se percepe adeseori ca rău, pasiv, vinovat. El are o stimă de sine scăzută, se simte nedorit, nu a descoperit încă valoarea sa în raport cu normele sociale stabilite şi cu presiunile exercitate asupra sa. El nu îşi găseşte locul, nu are un scop, nu se implică în activităţi, are frecvent slabe rezultate şcolare, este impulsiv, nu are loc în comunitatea sa ceea ce produce un sentiment de alienare şi în consecinţă el nu va mai fi atras de societate, nu-şi va mai dori să-şi continue viaţa.

 

Factori de risc

Deşi mulţi factori sunt asociaţi cu suicidul adolescenţilor, problemele familiale sunt de cele mai multe ori evocate de adolescenţii suicidari. Climatul familial este perturbat chiar dacă există sau nu o separare a părinţilor. În familiile acestor adolescenţi găsim trăsături comune, ca: prezenţa conflictelor parentale şi conjugale, abuzuri fizice sau psihice, un climat de violenţă, alcoolismul unuia sau al ambilor părinţi, indiferenţa faţă de tânăr, lipsa de maturitate a mamei, dificultăţi de comunicare sau chiar lipsa acesteia, neînţelegerea, lipsa susţinerii, nerecunoaşterea individualităţii tânărului, atitudini negative sau neglijenţe ale părinţilor, lipsa implicării emoţionale, abandonul şi altele.

La nivelul controlului parental, un control excesiv poate descuraja independenţa şi realizarea de sine. Adolescentul dominat poate să se simtă neputincios în a schimba ceea ce nu poate tolera. La polul opus, inconsistenţa sau lipsa controlului se traduc în indiferenţa părinţilor faţă de tânăr cu consecinţa unui sentiment de neglijare, cu apariţia carenţelor afective şi educative, care sunt deseori specifice tinerilor suicidari.

Adolescentul poate suferi şi o influenţă a celor din anturajul sau care au avut tentative de suicid sau chiar s-au sinucis, astfel producându-se o scădere a nivelului de inhibiţie în faţa gestului suicidar.

Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de suportat, indiferent de vârstă. Majoritatea adolescenţilor trăiesc la un moment dat un moment dificil în relaţia lor de iubire. Putem observa că tinerii suicidari se angajează foarte intens în relaţia lor de dragoste iar ruptura, despărţirea lasă urme foarte profunde. Durerea este intensă şi devine insuportabilă iar tânărul are impresia că nu-şi va mai reveni, că suferinţa sa nu se va mai sfârşi.

(Sursa: Forum de psihologie, http://www.paradigma.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Suicidul la adolescenţi (I).

Comentarii