Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Săptămâna Mare, ultima săptămână a Postului Paştelui (21 -27 aprilie), numită şi Săptămâna Patimilor, are menirea de a pregăti credincioşii pentru Înviere.
Pentru a simţi bucuria pascală trebuie să ne pregătim şi săptămâna viitoare atât sufletul, cât şi trupul, înăsprind postul pe cât ne stă în putinţă măcar în aceste ultime zile, care sunt şi cele mai importante din Post. După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsă şi peste cel care a venit abia în ceasul al unsprezecelea ca şi peste cel care a venit încă din ceasul întâi la Hristos.
Postul Negru este ţinut în credinţa că Dumnezeu îl va feri pe cel care posteşte de toate bolile, îl va face să fie sănătos şi să-i meargă bine tot restul anului şi-l va ajuta la necazuri şi nevoi.
Pentru Săptămâna Patimilor sunt caracteristice următoarele tradiţii: păstrarea liniştii, a tristeţii generale; focuri rituale; respectarea strictă a postului; interdicţia unor importante lucrări casnice; îngrijirea locuinţelor; curăţenia prin curţi; întreruperea provizorie a lucrărilor principale în câmp; confecţionarea hainelor noi pentru sărbătoare; tăierea vitelor şi păsărilor pentru sărbători; tocmirea lăutarilor pentru hora satului; împărtăşirea la biserică; iertarea reciprocă între oameni.
Numită şi Săptămâna Neagră în Bihor şi Maramureş, Săptămâna Mare găseşte pe toată lumea ocupată, toţi se pregătesc să întâmpine marea zi a Învierii Domnului.
În această săptămână se face curăţenie generală în casă, în curte şi în acareturi: se mătură curţile, se repară gardurile, se curăţă gunoiul din şuri, se lipesc şi se văruiesc pereţii, se spală perdelele şi mobilierul, se şterg geamurile, se aerisesc toate hainele, aşternuturile şi covoarele. Se face curăţenie şi în grajdul animalelor, văruindu-se înăuntru.
Bărbaţii muncesc la câmp până cel târziu în ziua de joi, când revin în gospodărie şi îşi ajută nevestele la treburile casnice.
În Maramureş, în această săptămână oamenii poartă haine de doliu, iar casa o îmbracă tot în negru şi albastru închis. Ştergarurile se schimbă în ziua de Înviere cu cele albe, iar femeile îşi schimbă portul.
Luni şi marţi, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urmă învăţături ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie de Sfintele Paşti, fiecare credincios luând aminte în această zi la două exemple: cel al păcătoasei desfrânate, înstrăinate de Dumnezeu (dar care aducând în această zi mir şi ungându-L pe Hristos, devine mironosiţa) şi cel al lui Iuda (ucenicul care, deşi apropiat de Domnul, L-a vândut, tot astăzi, pentru treizeci de arginţi fariseilor şi cărturarilor ce voiau să-L ucidă).
Gestul lui Iuda a făcut ca, mai târziu, ziua de miercuri să fie declarată zi de post, ea fiind, alături de vineri (ziua în care Iisus a fost răstignit), una din cele două zile ale săptămânii în care trebuie să postească creştinii de-a lungul anului.
În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească şi împărtăşească. Tot în Joia Mare, în Maramureş nu se dă prescură acasă, ci se opreşte de la toata lumea, căci din ea se pregătesc paştile. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toţi în haine de doliu, făcute din pânză albă şi cusute cu negru.
Vopsitul ouălor în roşu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca şi cozonacul ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite.
Patru lucruri sunt prăznuite în Joia Mare: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădină Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.
Există şi câteva superstiţii referitoare la această zi:
- nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va rămâne leneş un an întreg;
- dacă doarme o femeie, va veni Joimariţa care o va face incapabilă de lucru tot anul;
- morţii vin în fiecare an în această zi la vechile lor locuinţe, unde stau până în sâmbăta dinainte de Rusalii;
- în credinţa populară această zi este termenul final când femeile trebuie să termine de tors cânepa.
Dintre obiceiurile din Joia Mare amintim:
- se fac focuri în curtea casei, pentru ca morţii să se poată încălzi. Focul din Joia Mare, se face aprinzând pentru fiecare mort câte o grămăjoară, dacă vreţi să fie şi ei luminaţi pe lumea cealaltă în unele locuri se duc la biserică băuturi şi mâncăruri, care se sfinţesc şi se dau de pomană, pentru sufletul morţilor. în alte părţi se împart la biserică colivă şi colaci;
- o altă tradiţie este nunta (măritarea) urzicilor, ceea ce înseamnă înflorirea şi, implicit, încetarea acestora de a mai fi bune de mâncat;
În Vinerea Mare nu se mai slujeşte Sfânta Liturghie, se ţine post negru şi nu lucrează nimeni nimic, nici măcar clopotele nu se trag.
Dacă trebuie vreun mort îngropat, se-ngroapă numai cu bătaie de toacă. De când se slujeşte Punerea în Mormânt şi până în ziua Învierii, nu se trag clopotele.
