Se cade ca preotul duhovnic, acest sublim slujitor care în scaunul Spovedaniei are o putere pe care Dumnezeu nu a dat-o nici îngerilor, să dea sfaturi şi recomandări în legătură cu Taina Mărturisirii. Însă nici experienţa de la catedră a profesorilor de Religie, de la licee mai ales, nu e de neglijat. Profesorul intră foarte des în discuţii cu tinerii, e pus în situaţia de a da răspunsuri la diferite probleme, frământări şi nelămuriri, fără a se substitui preotului, se înţelege. Din discuţiile de la clasă am constatat invariabil ca elevii nu cunosc încă aspecte esenţiale ce ţin de Taina Spovedaniei. Ea se face încă dintr-un formalism aproape generalizat şi, din nefericire, fără mari efecte. Voi încerca să lămuresc punctual, din perspectiva laicului, câteva aspecte legate de aceasta mare Taină.

 

Mijlocirea preotului duhovnic

Există o vorbă populară care spune că păcatele mărturisite sunt pe jumătate iertate. Vorba aceasta n-are legătură cu Taina Spovedaniei. Toate păcatele spovedite sunt iertate de către Dumnezeu prin duhovnic. Ele nu mai sunt proprii acelei persoane. Ele trebuie uitate şi nerepetate pentru că şi Dumnezeu le uită. E adevărat că unele se vor repeta, însă de la o Spovedanie la alta trebuie să se vadă o evoluţie în plan spiritual. Aceia ce sunt neîndurători cu sine, iertându-se pe sine foarte greu, consideră că nici Dumnezeu nu-i poate ierta prea uşor, atât de uşor. Cel ce se spovedeşte trebuie să creadă din tot sufletul său că Dumnezeu poate ierta orice păcat.

 

Alegerea duhovnicului

Îndeobşte, Biserica recomandă ca preotul duhovnic să fie cel din parohia de care aparţine fiecare (să-ţi ştie numele când te vede), însă nu e obligatoriu. Unii elevi îmi spuneau că le este imposibil să se mărturisească la preotul din parohia de care aparţin pe motiv că le e vecin de gard la ţară (sau de palier la bloc) sau că e foarte bun prieten al familiei sau rudă apropiată. În aceste cazuri se recomandă căutarea unui duhovnic în altă parte, cu care să se potrivească, pe care credinciosul să-l simtă aproape. E de preferat să nu fie prea îngăduitor cu păcatul, ci doar cu păcătosul. Deunăzi, un fost coleg de liceu, mai în glumă, mai in serios, mă întreabă dacă ştiu vreun preot care să nu condamne fumatul sau practicile radiesteziste... Ştiam, din păcate, dar l-am trimis la un slujitor foarte responsabil şi iscusit... Duhovnicul trebuie căutat, trebuie cercetate biserici sau mănăstiri, trebuie ascultate predici. Trebuie întrebaţi, de asemenea, cei ce au o viaţă duhovnicească mai aleasă. Ei ştiu deseori spre cine să îndrume pe credincios, cine i se potriveşte.

 

Sfatul duhovnicului

Unii vor un duhovnic tânăr pentru a înţelege mai bine lumea de azi cu cele ale ei, nu neapărat pentru a trece cu vederea neputinţele mărturisite. Alţii vor un duhovnic bătrân, patriarhal, cu părul şi barba albe, cu experienţă îndelungată la scaunul spovedaniei.

Duhovnicul trebuie cinstit şi purtat permanent în rugăciuni spre Cer. Pe limba oricărui fiu duhovnicesc ar trebui să stea cuvinte de felul: "Doamne, luminează mintea şi cugetul duhovnicului meu. Păzeşte-l, miluieşte-l, binecuvântează-l şi pune Doamne în gura sa cuvinte mântuitoare pentru sufletul meu ca să fiu încredinţat că ascultându-l pe dânsul pe Tine Te ascult!!". Creştinul trebuie să obişnuiască să ceară sfatul duhovnicului şi în alte împrejurări ale vieţii, deci şi în afara mărturisirii propriu-zise. Duhovnicul se cuvine să-l întreacă duhovniceşte pe fiul său şi să-i recomande exerciţii ascetice pe care el însuşi le împlineşte. Duhovnicul nu se alege după anii de studii teologice sau doctorate, acesta nu-i un criteriu potrivit...

La ciobanul de la oi de la Sihăstria, Părintele Ilie Cleopa (+1998) s-au spovedit patriarhi, mitropoliţi, episcopi, academicieni sau miniştri... De fapt cred că atunci când creştinul găseşte duhovnicul aşteptat simte acest lucru de la prima mărturisire. Dacă a fost sincer în căutările sale, Duhul Sfânt îi va descoperi duhovnicul potrivit la momentul potrivit.

 

Nu se recomanda schimbarea duhovnicului

Spuneam mai sus că trebuie să se vadă o evoluţie de la o Spovedanie la alta. Acest lucru nu mai poate fi sesizat dacă credinciosul merge din duhovnic în duhovnic. Nu se poate crea acea legătură personală, sufletească, dacă nu avem un duhovnic stabil. O legătură îndelungată între duhovnic şi credincios are mari beneficii pentru că preotul poate surprinde mai uşor anumite înclinaţii păcătoase şi-i poate da sfaturi mai precise, concrete, cunoscându-l mai bine. Dacă cumva credinciosul l-a auzit pe duhovnic spunând lucruri de sminteală şi nu-l mai poate cinsti după cuviinţă e bine să caute altul. Sigur că duhovnicul te poate şi încerca, însă acum nu particularizez... De asemenea, dacă cineva ajunge să-şi vorbească duhovnicul de rău, dacă ajunge să-l judece sau dacă nu-i inspiră încredere sau seriozitate, e bine să caute un alt duhovnic. Bine ar fi ca doar moartea să-l despartă pe credincios de îndrumătorul său duhovnicesc şi, de fapt, nici ea să nu-i despartă...

 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Sfaturi practice pentru o spovedanie reuşită (I).

Comentarii