Recunoaştem aceste expresii pentru faptul că ele formează „una”, chiar atunci când sunt scrise despărţite, ele pot fi, la fel de bine, scrise cu liniuţă, sau chiar legate (ex.: Prea Cuvioase / Prea-Cuvioase / Preacuvioase). Totuşi, scrierea lor în limba română actuală rămâne neuniformă, variată.

În limba greacă veche, desigur, ele sunt un singur cuvânt compus, ceea ce nu e mirare, având în vedere specificul limbii. Limba română, însă, este o limbă tânără, iar limba română scrisă este încă şi mai tânără (în caractere latine ea nu are decât 150 ani !). Această caracteristică a limbii române face ca:

- cei care o scriu să fie adesea ezitanţi (unii literaţi chiar acceptă o variaţie în scriere) în chestiunile mai dificile, cum sunt cele ale cuvintelor compuse

- limba să fie adesea ca un burete, care absoarbe sau acceptă relativ uşor intrarea altor noi cuvinte în staulul ei, şi cu atât mai mult atunci când sonoritatea lor nu e străină limbii

Dacă toate expresiile formate cu „atot-” s-au legat în timp devenind astăzi un singur cuvânt, corespondentul lor (aproape exact) cu „a toate”, se mai scrie încă dezlegat: „a toate ştiutor”; „a toate văzător” etc.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Expresii şi cuvinte compuse din imnografia şi literatura (veche) ortodoxă.

Comentarii