Dan STRUTINSCHI

Cei pe care românii îi votează la "locale" sau "parlamentare" și ajung în poziția pe care au râvnit-o când s-au înscris în campania electorală reprezintă localitatea sau județul, deci pe locuitorii zonei. Un subiect intens comentat (bârfit, mai bine spus) este cel al modului în care aleșii noștri își respectă promisiunile și contribuie la acte normative (legi sau hotărâri locale) menite a îmbunătăți viața comunității. Iar pentru a acționa în beneficiul cetățenilor trebuie să cunoști, ca reprezentant al lor, problemele care apar permanent și nu trebuie rezolvate doar în preajma campaniei. Cetățenii de bună-credință și cu speranțe în rezolvarea problemelor personale sau comunitare se adresează aleșilor, adică îi "sesizează". Din experiența proprie, dar și din relatările altora, șansele de a fi ascultat și sprijinit efectiv (nu doar prin vorbe) sunt foarte reduse. Sau, cum se spunea până în 1990, cererea dumneavoastră este "luată în evidență ca la spațiul locativ" sau la "sfântul așteaptă". Mai mult succes au demersurile făcute prin presă (scandal) sau ieșitul în stradă cu mai mult scandal.

Cum îi putem determina pe demnitari să acționeze în limitele legii și ale responsabilităților lor, altfel decât "băgat în viteză" de scandaluri? Adică să-și facă treaba pentru care au fost aleși și sunt foarte bine plătiți. Majoritatea mută a cetățenilor nu agreează scandalurile, luptele cu jandarmii și nici pe promotorii (liderii!?!) acestor moduri de protest. Și sunt perfect în acord cu ei. Corectarea erorilor nu se face "cu parul", având ca lideri tot felul de șarlatani fără educație și morală. Trebuie să ne uităm spre vest (exclus spre estul autocratic) și să copiem experiențele pozitive de acolo (din păcate, copiem și bârfim năuc rateurile care se înregistrează și la ei). Societatea civilă foarte "reținută" în manifestări ar trebui să fie liderul care să transmită și să impună demnitarilor cerințele care apar permanent în viața cetățenilor. Sindicatele care se mai manifestă doar în mediul bugetarilor și-au pierdut credibilitatea, sunt conduse de persoane "îmbogățite peste noapte" (lideri milionari în euro) și se manifestă doar pe plan salarial. Salvarea poate fi doar din partea organizațiilor civile cu lideri educați și cu prestigiu care se pot impune în fața demnitarilor. Cine îi poate mobiliza pe aceștia? Chiar vor cetățenii să fie reprezentați de vârfurile societății? Sau preferă șarlatani și câte un Mesia de Dâmbovița "inventat de sforarii" din România sau afară? Răspundeți dumneavoastră.

Au reușit "iubiții demnitari" să îndepărteze personalitățile autentice din zona deciziilor și să ne aducă doar indivizi submediocri în funcții de reprezentare sau execuție. Și au reușit să aibă "succesuri" pentru că pe listele tuturor partidelor (s-au înțeles între ei?) nu regăsim personalități marcante ale țării (nici un membru al Academiei Române). Acești "tovarăși de drum" din partide sunt insensibili la sesizări-critici și nu acționează decât la ordin. Iar aceste ordine se dau doar în campanie, șansele de reușită ale doleanțelor justificate fiind sub 15%, după unii.

Și astfel, ajungem la concluzia că apropierea "actului decizional" de dorințele cetățenilor presupune, ca primă și cea mai importantă măsură, îndepărtarea troglodițiilor necalificați și limitați de la butoanele puterii. Cu actuala garnitură politico-administrativă nu avem decât șansa să-i "bombardăm" cu sesizări în mass-media și pe rețelele de socializare. Cam puțin și cu șanse reduse de rezolvare. Dar, decât nimic... Să-i mai scoatem din dulcea reverie pe aleșii neamului.