„Un gentleman la Moscova”

O carte pe zi: „Un gentleman la Moscova”

Autor: Amor Towles

Traducător: Daniela Nicoleta Ionescu

Apariție: 2018

Nr. pagini: 552

Editura: Nemira

Descriere

Este anul 1922. Contele Rostov nu se căiește că e aristocrat și un tribunal bolșevic îl condamnă la arest la domiciliu. Pentru bonomul erudit care nu a lucrat niciodată, celebrul hotel Metropol de la Moscova devine și domiciliu, și loc de muncă. Și viața lui trece strivită de decenii crude și tulburi din viața Rusiei, iar cititorul îl însoțește pe contele șarmant în lumea veche și în lumea nouă, unde nimic nu mai e la fel.

Roman al unui sfârșit dureros și al unui început inevitabil, “Un gentleman la Moscova” este povestea cuceritoare a unui învins care, paradoxal, învinge dezumanizarea fără să iasă dintr-un hotel.

Ce spun criticii

„Ce minune că într-o vreme ca a noastră romanul acesta așa de fin construit se desfășoară cu eleganța din lumea veche!“ (The Washington Post)

„Cine îl va salva pe contele Rostov de intruziunile statului dacă nu croitoresele, bucătarii, barmanii și portarii? În cele din urmă, cel mai mare efect narativ al lui Towles nu constă în momentele de uimire și sincronicitate, ci în transformarea generoasă a acestor oameni, pe parcursul a zeci de ani, în confidenți, egali și, în cele din urmă, prieteni. Cu ei în preajmă, o condamnare pe viață în aceste săli aurite ar putea să-l facă pe Rostov cel mai norocos om din Rusia.“ (The New York Times Book Review)

„Irezistibil… Towles continuă să exploreze modul în care o persoană poate duce o viață autentică într-o perioadă în care simpla supraviețuire este o performanță în sine. […] Povestea lui Towles, la fel de minuțios filigranată ca un ou Fabergé, are ceva din nostalgia epocii de aur a lui Tolstoi și Turgheniev.“ (O, The Oprah Magazine)

Frânturi din „Un gentleman la Moscova”

„Printre obiectele pentru noua sa locuință, a ales două scaune cu spătar înalt, măsuța de cafea orientală, care fusese a bunicii lui și serviciul ei preferat de farfurii de porțelan. A luat cele două veioze de abanos și portretul surorii sale Elena, pictat de Serov în 1908, în timpul unei scurte șederi la Ceasul Leneș. N-a uitat geamantanul de piele făcut special pentru el de Asprey, la Londra, pe care bunul lui prieten Mișka îl botezase atât de inspirat, Ambasadorul.

Cineva fusese atât de amabil, încât îi trimisese în dormitor cuferele de călătorie. Așa că, în timp ce hamalii cărau toate astea, a umplut cufărul cu haine și obiecte personale. Observând că paznicii sunt cu ochii pe cele două sticle de coniac de pe consolă, le-a strecurat și pe ele în bagaj.”

„Se știe prea bine că, dintre toate speciile de pe fața pământului, homo sapiens e una dintre cele mai adaptabile. Du-i pe câțiva în deșert, și o să se înfășoare în bumbac, o să doarmă în corturi și o să meargă pe cămile. Du-i la pol, și o să se înfășoare în piei, o să doarmă în igluuri, o să meargă cu sania trasă de câini. Dar dacă-i duci în climat sovietic? O să învețe să discute prietenos cu necunoscuții în timp ce stau la coadă. O să învețe să-și așeze frumos hainele, astfel încât să încapă în jumătatea lor de sertar de la birou. Și o să învețe să deseneze clădiri imaginare în blocnotes. Adică o să se adapteze. Dar, pentru rușii aceia care văzuseră Parisul înainte de Revoluție, adaptarea însemna și să se împace cu faptul că nu vor mai vedea Parisul niciodată în vița vieții lor…”