Studiile de specialitate au scos în evidenţă următoarele posibile efecte ale părăsirii de către părinţi a copiilor prin plecarea pe termen lung a acestora în străinătate:

-  copilul se simte abandonat, părăsit, dorul de părinţi îl face să se însingureze, să se izoleze;
- devine irascibil, convins fiind că i s-a făcut o mare nedreptate;
- se poate ajunge la neglijarea pregătirii temelor pentru şcoală;
- situaţia este şi mai gravă în perioada adolescenţei, la problemele vârstei adăugându-se şi problemele rupturii traumatizante de părinţi;
- lipsa afecţiunii parentale poate avea consecinţe pe termen lung, poate influenţa dezvoltarea normală a copilului, atât în privinţa dezvoltării fizice, cât şi a celei psihice (studiile arată că minorii crescuţi fără ataşament autentic, fără afecţiune părintească, abandonaţi dobândesc retarduri de dezvoltare a creierului);
- pot ajunge să fie supuşi unor abuzuri din partea adulţilor;
- risc crescut de consum de alcool, ţigări sau chiar stupefiante;
- copiii pot ajunge să adere la grupuri deviante sau infracţionale;
- plecarea părinţilor în străinătate poate conduce la dezmembrarea familiei cu consecinţe grave asupra copiilor;

-  unii părinţi se mărginesc să trimită bani, considerând că în acest fel şi-au îndeplinit îndatoririle de părinte,   fals – copiii mai au nevoie şi de prezenţă şi afecţiune părintească împărtăşită zilnic;
- se întâmplă ca familia la care rămâne copilul să fie interesată doar de avantajele materiale pe care le are de pe urma acestuia, lăsând libertate totală copilului, ducând până la neglijenţă.

Facem precizarea că aspectele de mai sus nu afectează toţi copiii în aceiaşi măsură. Este important dacă doar un părinte sau ambii pleacă în străinătate, dacă sunt lăsaţi în grija unor rude sau vecini responsabili, dacă se ţine permanent legătura prin telefon, Internet sau alte mijloace de comunicare.

Foarte mulţi părinţi, chiar dacă pleacă la muncă în străinătate, nu-şi „abandonează” copiii, şi după ce reuşesc să-şi asigure o bază materială se întorc şi se ocupă de creşterea şi educaţia copiilor cu responsabilitate.

Oricum, perioada petrecută departe de părinţi un timp foarte îndelungat îşi va pune amprenta asupra creşterii şi dezvoltării normale a copilului, a performanţelor şcolare sau comportamentului adaptativ.

În scopul diminuării acestor efecte apelul la specialişti (psihologi, asistenţi sociali, etc) este o posibilă soluţie.

Instituţii responsabile de monitorizarea şi sprijinirea copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate

Ordinul  nr. 219/2006  privind activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate reglementează măsurile de intervenţie şi  instituţiile responsabile de situaţia acestor copii.

Astfel, primăriile sunt responsabile cu identificarea şi monitorizarea situaţiei copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate şi sunt obligate să transmită Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de la nivelul judeţului, trimestrial, centralizatorul conform Anexei 1 din Ordinul 219/2006.

Copiii şi părinţii care lucrează în străinătate pot apela la specialiştii acesteia pentru asistenţă şi consiliere atât înainte de plecare, pe timpul prezenţei părinţilor în străinătate, cât şi după revenirea în ţară.

 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Plecarea părinţilor în străinătate, între abandon şi responsabilitate (II).

Comentarii