Suceava din perioada comunistă, cu străzile şi obiceiurile ei.

Să revin însă la intelectualii bucovineni, amintind de frumosul titlu al memoriilor marelui savant Iorga: „Oameni cari au fost“. Primul profesor bucovinean pe care l-am cunoscut şi l-am vizitat şi de la care păstrez multe scrisori a fost Ion sau Ionel Negură. Dar mai fac o paranteză. Paradoxal, dar naţionalismul comunist cu accente antisovietice al lui Ceauşescu le-a convenit de minune bucovinenilor care au tremurat ani de zile de frica puşcăriei. Articolele antisovietice dintre 1930-1940, scrise de unii, chiar dacă erau descoperite şi trimise organelor „specializate“ nu mai constituiau probe incriminatorii. Ele se încadrau peste ani în principiile dragi lui Ceauşescu: dreptul fiecărei ţări socialiste şi al fiecărui partid comunist de a-şi hotărî singuri soarta, fără nici un amestec din afară, şi aici secretarul general gesticula violent cu mâna dreaptă, înlăturând un eventual amestec, mai bine zis parcă afurisindu-l, cum ar spune ţăranul român. În tinereţea lui din 1940, prof. Ionel Negură a adus ascunsă, sub suman, o pictură a lui Grigorescu aflată în posesia lui Vlahuţă, care a donat-o Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Cernăuţi. După ce a ajuns la prof. Leca Morariu la Râmnicu Vâlcea, ea a fost donată după 1963 iniţial bibliotecii publice din Suceava, ajungând în final împreună cu biblioteca marelui cărturar la muzeul regional, care a asigurat un post de muzeograf doamnei Octavia Leca Morariu. În acei ani biblioteca nu a putut oferi un post văduvei lui Leca Morariu, deşi ambele instituţii erau încă în Palatul Naţional Român. Prof. Vladimir Trebici era cel mai cunoscut demograf în epocă, cu multe cărţi şi studii publicate. Avea un frate şi în Suceava. Era născut într-un sat, Mahala, de lângă Cernăuţi. A făcut războiul întreg ca ofiţer, apoi a trecut prin anii tulburi cu mult noroc, ajungând la un institut de cercetări. După 1990 a fost ales academician. Prof. univ. dr. Traian I. Ştefureac era câmpulungean, fiul prof. Ioan Ştefureac. Lucra la un institut de botanică al Academiei, deşi era pensionat în acele vremuri. La moartea surorii sale, cunoscuta pictoriţă Elena Pavelescu (n. Ştefureac) a plâns în biroul unde eram împreună cu directorul Chircă. Am fost mult timp impresionat de lacrimile bătrânului savant botanist, care s-a stins ulterior, şi cu durere în suflet că nu a fost cooptat membru corespondent al Academiei. Dar Ceauşescu a blocat după 1970 alegerea de noi membri, până la acea penibilă mascaradă în care el şi soţia sa au fost făcuţi academicieni. Noi membri au fost primiţi de-abia după 1990. În anii de dinainte de 1989 un bucovinean, Radu Grigorovici, fizician, a fost mulţi ani vicepreşedinte al Academiei. Cum a ajuns totuşi, trecând de şefii de cadre? Era fratele unui deputat socialist încă în parlamentul de la Viena, George Grigorovici, reprezentând Bucovina. În 1990 Academia RSR a rămas Academia RSR până astăzi. Comuniştii în 1948 au făcut o reformă totală, înlăturând din noua Academie RPR toate marile personalităţi care nu s-au vândut bolşevicilor, păstrându-i pe Sadoveanu, Ralea, Vianu, C. I. Parhon, Ilie Murgulescu, Ţiţeica, veritabili oameni de cultură şi ştiinţă, care însă nu au fost solidari cu colegii lor, precum Blaga şi încă alţi aproximativ 30 de mari savanţi, majoritatea ajunşi la puşcărie. Unul dintre cei mai fanatici comunişti, crud şi răzbunător, a fost lingvistul Iorgu Iordan, un savant veritabil, dar un „caracter zero“, cum se exprima cineva recent. Noua Academie Română de după 1990 trebuia să elimine toate nulităţile comuniste fără nici o ezitare. Eu sincer nu înţeleg, în treacăt fie spus, cum studiază zeci de istorici istoria comunismului în România. Ce-i de studiat? Absurdul? Comunismul în România merită orice, numai studiu nu. Ce să studiezi? Teroarea, minciuna, prostia etc. etc.? Ele pot fi enumerate pe multe pagini, care au fost scrise de altfel. Savanţii bucovineni care au scăpat de teroarea bolşevică au răsuflat uşuraţi şi atunci când numele Bucovina şi Basarabia nu mai erau tabu. Cine le rostea prin 1950 putea face puşcărie.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fluxul memoriei (VII).

Comentarii