Suceava din perioada comunistă, cu străzile şi obiceiurile ei.

Prin 1956 începuse şi în judeţul nostru înfiinţarea întovărăşirilor agricole. Era o formă de lucru al pământului pe suprafeţe mari, cu tractoare şi alte maşini şi cu un mare avantaj faţă de dezastruoasa colectivizare a agriculturii. Ţăranii rămâneau proprietari de fapt şi de drept, în plus păstrau şi uneltele agricole, caii, căruţele şi tot ce mai aveau pe lângă casă. Colhozurile le-au furat efectiv totul. A fost o imensă tragedie naţională, materială şi morală. Cine a avut ideea întovărăşirilor agricole a fost inspirat, numai că ele pregăteau colectivizarea. Dacă activiştii de partid, în frunte cu Gheorghiu-Dej, ar fi rămas la această formă de „socializare“ a agriculturii, rezultatele ar fi fost bune în timp. Nu ştiu dacă Hruşciov cerea colhozuri în România. În Polonia au rămas ţăranii fără colectivizare, cu toate proprietăţile lor. Şi în Ungaria, în parte, dar mai ales în Jugoslavia. Da, dar Lenin a spus că proprietatea, chiar mică fiind, generează capitalism în proporţie de masă. Bolşevicii noştri au auzit de această lozincă şi au aplicat-o. Întovărăşirile agricole erau totuşi o soluţie bună şi nimeni nu a mai amintit de ele. Dacă Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodnaraş, Vasile Luca şi alţii, prin 1950-1952 şi mai târziu, până în 1962, erau deştepţi şi ar fi spus la Moscova că în România se lucrează pământul în comun, cu tractoare şi îngrăşăminte etc., nu cred că Hruşciov ar fi reproşat ceva. Mai ales că în 1962 RPR a făcut un pas decisiv de îndepărtare de Moscova. Nu venea armata roşie să-i schimbe pe conducătorii bolşevici de atunci, inclusiv pe Ceauşescu care a fost executantul colectivizării. Pentru Moscova conta ca partidul comunist să fie forţa politică conducătoare, iar industria să fie de stat şi planificată. Cum era la ei. Cum a făcut-o Stalin. Dacă Lenin mai trăia vreo 20 de ani cred că ar fi aplicat reforme economice precum chinezii după 1976. El începuse cu NEP-ul, adică noua politică economică semicapitalistă după terminarea războiului civil. Sistemul de comunism care a funcţionat 70 de ani în URSS a dus la transformarea URSS-ului şi a Rusiei într-o superputere militară, egală cu americanii şi cu toată Europa la un loc. Situaţia este identică şi acum. Arsenalele nucleare ale celor două ţări, SUA şi Rusia, pot distruge lumea de 20 de ori cel puţin. Noi cu ce ne-am ales? Cu mizerie şi cu suferinţă, cu sinistrele autobuze care duceau la ora 6 muncitorii în fabricile sucevene. Ce s-a ales din ele? Mi-a spus cineva sincer, cu lacrimi în ochi, că a lucrat 30 de ani la CPL ca maşinist-macaragiu şi că trece pe lângă locul unde era fosta fabrică cu durere în suflet. L-am crezut. Acolo acei oameni, mulţi fiind veniţi de la sate, au făcut mobilă care se exporta până în Suedia. Au lucrat cu pasiune şi cu pricepere pentru unul dintre cele mai mici salarii din industria socialistă. Ce aş putea să le mai spun eu? Să uite totul şi să se gândească că membri ai familiei lor lucrează în Italia sau Spania? Înainte, în comunism, nu se putea... Cine nu visa să vadă Roma?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Fluxul memoriei (IV).

Comentarii