Confesiunile scriitorului IOAN PÎNZAR

După 1971, declanşând aşa-zisa mică revoluţie culturală, Ceauşescu a constatat că în România socialistă multilateral dezvoltată mai există şi puţină corupţie, „rămăşiţă a vechii orânduiri burgheze”. „Omul nou” era în plină formare. Peste tot se fura masiv: în industrie, în agricultură şi în comerţ. Furau şi şefii, furau şi ţăranii şi muncitorii. Orice: cuie, şuruburi, bucăţi de fier, de lemn, sârme, scule etc. în fabrici, produse agricole la ţară, iar „caimacul” îl luau cei din industria alimentară. Ei furau carne, salam, brânză, unt etc. etc., care reprezentau aur în perioada de foamete cu care s-a încheiat dictatura. Nu ştiu dacă secretarul general era clar informat despre hoţia din avutul obştesc. Şi despre specula care îi urma. Habar nu am ce ar fi făcut pentru a stopa acest fenomen. Darn nu cred că cineva îndrăznea să-i spună direct adevărul. Înaintea lui, Gheorghiu-Dej fusese dur în acest sens. Dar pe vremea lui nu fusese perioada neagră a privaţiunilor din anii 1980.

Un îmblânzitor pentru dresarea individului a fost „Codul eticii şi echităţii socialiste”, care era o operă propagandistică de bază în procesul formării noului om socialist. Dumitru Popescu-Dumnezeu era la post, iar la noi, la Suceava, veghea Ştefan Panaitiu. Presa de partid şi de stat a declanşat pe timpuri o mare campanie. La Suceava, ziarul Zori Noi. Vizat, în primul rând, era „ciubucul“, o „detestabilă rămăşiţă burgheză”. Primii vizaţi, cum am mai spus, erau ospătarii, frizerii şi coafezele. Medicii mai puţin. În frizerii scria pe pereţi: „Ciubucul ne jigneşte, nu primim bacşiş“. Sigur că totul era un prilej de bancuri. Presa era însă serioasă şi inchizitorială. Activiştii de partid erau gravi şi combativi ca întotdeauna. Toţi făceau planuri de muncă pentru combaterea ciubucului. Etica era cum era, dar ce însemna echitatea? Secretarul General explica la congrese: raportul salariilor este de 1 la 5 sau 1 la 6. Deci, dacă eu aveam 2000 de lei, un ministru nu avea mai mult de 12 mii lei. Ceauşescu era plătit pentru postul de preşedinte tot cu 12 mii de lei. Plicurile cu banii s-au găsit într-un fişet la vila lui. Dar el nu-i cheltuia. De locuinţa, mâncarea şi îmbrăcămintea lui se ocupa Gospodăria de Partid, care aduna cotizaţiile şi veniturile din afacerile capitaliste pe care le făcea în industrie, comerţ şi agricultură. Activiştii PCR erau plătiţi din aceşti bani, nu de la buget.

Dar să vedem cum legi ale economiei capitaliste erau aplicate în comunism. Fabricile produceau cantităţi mari de produse care nu se puteau vinde, trecute fiind pe stocuri, unul dintre punctele negre ale economiei socialiste planificate ştiinţific. Dar fabricile şi ceapeurile aveau nevoie de bani şi băncile comuniste împrumutau cu dobândă ca în detestatul regim capitalist. Ceapeurile îşi vindeau repede statului toată producţia, adică era luată fără multă referire la legi şi la constituţie de către statul socialist pe sume simbolice, aproape pe degeaba. În acest domeniu etica şi echitatea socialistă erau inexistente. Dar cum începea de fapt corupţia, cuvânt nu prea folosit atunci, în plină Epocă de Aur? Epoca era, teoretic, „de aur”, dar,  în fapt, corupţia era practic „de aur”. Sigur că nu ca acum, în capitalism, când se aplică alte legi ale corupţiei, în sute de mii şi milioane de dolari şi euro. Atunci dolarul însemna puşcărie, aşa că nu se punea problema decât în cazuri rare. Ciubucul începea cu oferirea de cadouri la diverse ocazii, de jos în sus.

(rubrică îngrijită de Angela Furtună)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Gospodăria de Partid aduna cotizaţiile şi veniturile din afacerile capitaliste ale PCR (I).

Comentarii