Există oameni providenţiali pentru un popor? Desigur. Bunăoară, Dr. Moses Rosen, ultimul Rabin şef de sub perioada dictaturii comuniste, a reuşit prin diplomaţie şi tact să menţină în România o neîntreruptă viaţă comunitară şi religioasă evreiască sub dictatură, în timp ce în ţări comuniste ca Germania de Est, Bulgaria, Polonia, Iugoslavia şi chiar Ungaria, aceasta fusese sabotată.  Copiii evrei din România au putut frecventa neîncetat şcolile Comunităţii evreieşti, au putut merge în tabere evreieşti de vară, au putut cânta în coruri sinagogale. Copiii evrei din alte ţări comuniste au fost expuşi presiunilor asimilaţioniste. Datorită acestei continuităţi, şi împotriva tuturor neajunsurilor posibile, moştenirea culturală iudaică de astăzi din România se găseşte într-o stare apreciabil pozitivă de conservare, prin comparaţie cu ariile est europene unde ea a fost distrusă în mare parte. Aceste constatări sunt făcute şi de celebra scriitoare, fotografă şi jurnalistă americană Ruth Ellen Gruber, deţinătoare a două premii Simon Rockover  pentru jurnalism iudaic, o autoritate în domeniul chestiunii evreieşti din Europa. Un tratat dedicat moştenirii culturale evreieşti din Europa de Est, reeditat pentru a treia oară de prestigioasa publicaţie National Geographic în martie 2007, nominalizează din nou sinagoga din Rădăuţi ca monument istoric excepţional pentru Europa Iudaică. De altfel, autoarea cunoaşte bine aceste zone din nordul României (bunicii săi sunt originari din Rădăuţi) şi mărturiseşte despre frumuseţea lor în „Puterea mormintelor evreieşti”. Pietrele tombale evreieşti au misterul lor, dar sunt înzestrate şi cu puterea magică a artei şi a mitului religios. Amestecul de motive religioase şi populare, de simboluri geometrice, vegetale şi animale (lei, păsări, şerpi, grifoni, animale imaginare) vorbeşte despre profunzime, universalitate şi continuitate. Prezenţa cutiilor de caritate peste tot în aceste cimitire vorbeşte despre generozitate. Doamna Gruber găseşte că zona plasată în nordul ţării şi imediat în sudul Ucrainei (adică Bucovina românească actuală) este un tezaur istoric şi o vatră de civilizaţie, prin faptul că aici se găsesc nu numai mănăstirile creştine pictate, care sunt monumente internaţionale ocrotite de UNESCO, ci şi cele mai frumoase şi bine conservate cimitire evreieşti din România, ce conţin şi cele mai elaborate şi savant decorate pietre tombale. Autoarea menţionează, în ordine, ca fiind preferatele sale, cimitirele evreieşti din Siret şi, respectiv, din Rădăuţi. „Vechiul cimitir evreiesc din Suceava, spune autoarea, deţine unele din cele mai majestuoase pietre de mormânt din România – cu brâie bogate în motive florale sculptate, cu suporturi pentru lumânări în formă împletită şi o bogăţie de detalii sculptate. Prima dată când l-am văzut, mi-a amintit de Vechiul Cimitir Evreiesc din Praga, cu menţiunea că pietrele tombale din Suceava sunt mult mai complexe.”

Angela Furtună

Scriitoare, publicistă

Membră a Uniunii Scriitorilor din România

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Minuni evreieşti şi minuni româneşti (I).

Comentarii