Confesiunile scriitoruluii IOAN PÎNZAR

Dar de ce le plăcea activiştilor cultura? Cultura socialistă, evident. Nu numai celor de la propagandă, ci şi celor de la agricultură. Paranteză: Şi astăzi primarii continuă Cântarea României exact în stilul vechi de 30-40 de ani. „Aniversări“, zile ale oraşului sau comunei, festivaluri folclorice etc. Închis paranteza. Folclorul, în fond, e mort definitiv din 1962. Are mormânt şi o cruce imensă. Restul sunt mici crâmpeie valorificate de unii cântăreţi talentaţi, precum regretatul Liviu Vasilică, care vine în trioul de aur cu cele 2 genii ale cântecului popular românesc, Maria Tănase şi Maria Lătăreţu. Însă un lucru este clar: cultura noastră socialistă servea numai intereselor partidului. Câte tone de maculatură zac prin bibliotecile publice? Sunt oare ele documente grafice care vor interesa pe cei din viitor? Mă îndoiesc. Dar fiindcă am fost şi eu ce-am fost şi le-am păstrat, prefer să tac şi să regret. Tăcerea-i de aur, spune o înţeleaptă expresie populară.

Fiind vorba de cultură, revin iarăşi la secretarul cu propaganda, tovarăşul Ştefan Panaitiu. A avut el cu mulţi ani în urmă, prin 1970, o nouă idee: să aducă la partid şi la UTC absolvenţi de frunte ai Facultăţii de Filozofie din Iaşi. Se cam săturase de unii activişti cu şcoli de partid. Şi a găsit mai mulţi absolvenţi pe la Iaşi, între care regretatul meu prieten prof. Ion Răcaru şi preşedintele Alexandru Toma. Prof. Alexandru Toma a fost cel mai nimerit şi competent preşedinte la cultură, timp de 15 ani. Sigur că a făcut şi partea de propagandă comunistă şi Cântarea României, dar a iniţiat şi a reuşit să aducă la Suceava mai multe statui, la Fălticeni donaţia Ion Irimescu etc. etc. Avea o mare „trecere“ la tovarăşa Suzana Gâdea, prof. univ. de metalurgie, autor de tratate, dar şi un fel de prietenă cu Elena Ceauşescu. Doamna Suzana Gâdea era simplă, modestă şi dl. Toma o cunoştea bine. Era un fel de „băbuţă“ numită în fruntea funestului pentru mulţi Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste. Acolo erau mulţi activişti bolşevici, cu vechi mentalităţi comuniste. I-am auzit pe unii vorbind ca preşedinţii de colhoz. Dar era şi doamna Tamara Dobrin, vicepreşedintă, care se ocupa de probleme de patrimoniu naţional. Am ascultat-o la o consfătuire la Brăila. Acest Consiliu al Culturii a reparat unele monumente, a dat bani şi pentru statui şi pentru muzee, iar preşedintele Toma de la Suceava obţinea sume importante. A mai fost şi un congres al culturii la Bucureşti la care fusesem desemnat ca delegat de Suceava, dar am reuşit să nu plec, convingând nişte şefi să trimită un coleg.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Activiştii de partid erau dresaţi biologic şi psihic prin ridicatul în picioare şi bătutul din palme la congrese...” (I).

Comentarii