Cred că în această perioadă, în care la nivelul echipelor de club se duce lupta fie pentru titlul de campion ori de participare la cupele europene, fie pentru salvarea de la retrogradare, persoana cea mai apăsată de griji este cea care n-are treabăla nivel de club (sau are la toate cluburile, depinde din care unghi abordăm cazul!), selecţionerul reprezentativei României, Mircea Lucescu, omul de care îşi leagă milioane de români speranţele de a revedea după zeci de ani Naţionalaevoluând la un Campionat Mondial de Fotbal. Dacă, luaţi cu problemele de zi cu zi şi cu marea nebunie a alegerilor prezidenţiale, aţi uitat că mai avem ceva mai puţin de o lună până la următoarea partidă a României în aceste preliminarii, vă reamintesc eu că pe 7 iunie avem meci. Şi ce meci! Este chiar cel pe care iniţial ni-l imaginaserăm ca fiind derby-ul calificării, între noi şi cealaltă presupus favorită, Austria. Numai că după debutul nostru catastrofal, meciul acesta devine practic cel al supravieţuirii în cursă, cumva al ultimei noastre şanse de calificare. Cu o nouă înfrângere, e clar că ne putem lua adio de la calificarea directă, rămânând să facem calcule cu privire la vreun baraj de pe locul 2 în grupăsau pe baza câştigării grupei din Liga Naţiunilor. Cu adevărat grav este că lotul pe care s-ar putea baza Lucescu e varză: trei dintre cei mai buni, Hagi, Mihăilă şi Drăgușin,sunt accidentaţi şi mai mult ca sigur că nu vor fi pe teren; alte piese de bază, precum Man (multă vreme cel mai bun tricolor, acum total rătăcit pe teren la Parma, de câteva luni bune), Munteanu (asta n-a depăşit faza de "născut talent",adică nici "speranţă" n-a ajuns!) ori Alibec (am impresia că "Nea Mircea" a făcut şi el o fixaţie, tocmai cu hipopotamul ăsta letargic!),par complet în afaraideii de performanţă, şi zău că nici portar sau ceva fundaşi mai acătării nu s-arată. Speranţa sta în... austrieci! Adică poate că nici ei n-or avea cu cine face o echipă. Doamne ajută!