Doru POPOVICI

Rezumat: vrei sa ajungi la Periprava, la pescuit, dar apa e concesionată, Poliţia de Frontieră e în grevă şi nu-ţi vizează permisul de graniţă, vaporul pleacă la 13.30 (că Navromul nu e încă în grevă) şi în plus nici nu prea te-ar primi cu Labradorul pe punte, aşa că tot ce-ţi mai rămâne de făcut este să cauţi o soluţie alternativă. În cazul dat, a-i putea fie să cauţi o pensiune, alta decât la cea la care aveai rezervare, la Periprava (aoleu!, s-o anunţ pe doamna care ne aştepta că nu mai ajungem acolo şi că poate închiria camerele rezervate nouă... cui?, că nu prea se înghesuie lumea la capătul lumii, adică la Periprava), numai că, fie acestea au nişte preţuri absolut neverosimile, care bat de departe Poiana Braşov sau Sinaia, adresându-se turiştilor „de fiţe” şi nicidecum pescarului realmente iubitor de natură, fie să te aprovizionezi angro din Tulcea şi să poposeşti undeva pe un mal. Numai că tu ţi-ai lăsat acasă şi aragazul şi butelia, şi instalaţia de iluminat, astfel încât nu-ţi mai rămâne să apelezi la prietenii suceveni din Deltă. La ei, chiar dacă este arhiplin, totdeauna se găseşte o soluţie. Pe scurt, în loc de Periprava, din nou Mahmudia. Pescuieşti din poarta casei, numai că... n-ai ce. Crapul, atunci când e prin zonă, e doar rar şi în compensaţie... şi mic! Asta înseamnă că trebuie să-l returnezi naturii. Nu-i nimic, ai mai făcut-o de mii de ori. Încerci la şalău. Spre deosebire de crap, el e... la fel de mic, dar încă mai rar. Pupi cam tot ce prinzi şi-i dai drumul înapoi, că aşa ai învăţat de la Rex Hunt. Asta o faci tu, pescar de câteva zile pe an, ăia care din asta trăiesc, nişte asasini fără frontiere, ucid tot ce mişcă în apă, de orice dimensiune şi din orice specie. Mai mult, de două decenii încoace, meseria de braconier s-a diversificat şi a ajuns la fel de sofisticată ca orice altă meserie cu o înaltă calificare: se braconează cu setci monofilament interzise prin lege, cu curent de la bateria auto aflată în barcă, cu gaz de la butelie, cu tot ce vă imaginaţi. Braconierii par protejaşi prin lege, întrucât toate reglementările îi vizează doar pe pescarii amatori. Ei nu au voie decât cu patru beţe în Deltă, nu au voie decât de la răsăritul şi până la apusul soarelui, în timp ce braconierii operează 24 de ore din 24. Pescuitul nu e doar sport extrem, ci un veritabil coşmar, nu doar în Deltă, ci în toată România. Numai decenţa mă împiedică să adresez tuturor guvernărilor de acum şi mai ales celei actuale miile de înjurături pe care le-am proferat în toate aceste opt zile. Staţi liniştiţi, mai am multe de spus.