Nu mai are rost să continui cu derularea Europenelor şi a actualelor preliminarii, totul e prea proaspăt. Cert e că Piţurcă ajunsese la un moment dat pe cai mari, mulţi declarându-l mare antrenor. Amuzant este că până şi Ivanovici ajunsese să-l curteze şi să şi-l dorească în emisiune! Aici Piţi s-a ţinut tare, nefiind deloc duplicitar, soiul lui Mitică Dragomir. Dar încet-încet, apetenţa sa pentru antijoc (de ce nu, talentul său pentru antijoc?!) l-a tras în jos. Totuşi, trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem că, măcar la turneul final de astă vară, perspectiva ar fi putut fi schimbată de un singur episod: penalty-ul lui Mutu... Poate că am fi făcut antijoc şi dincolo de grupe şi am fi ieşit tot pe uşa din dos, poate că băieţii s-ar fi descătuşat, cine poate şti?! Oricum, teza cu fondul sărac de selecţie, după părerea mea, nu ţine. Cu un nou selecţioner, de CONCEPŢIE MODERNĂ, se pot face adevărate minuni. În parte cu aceeaşi jucători, dar şi cu alţii pe care Piţurcă i-a ignorat sau i-a constrâns la figuraţie. Plus alţii care nouă nu ne sar în ochi!
Lăsând la o parte latura profesională, au fost şi alte lucruri intolerabile în conduita sau năravurile lui Piţurcă. Nu mă refer aici nici la aroganţa sa insuportabilă, nici la porecla sa, la numărul său de telefon şi de la maşină, le consider coincidenţe sau legende precum cele despre Caracal, pe care le-a demontat Tucă recent. Însă trebuie să fim conştienţi că omul căruia i se cânta imnul României a premeditat furtul dintr-un cazinou (la asta se reduce a trişa într-un asemenea stabiliment), s-a oferit ca paravan pentru o ipotetică dar dubioasă vânzare de terenuri (pentru care este acum cercetat şi a fost adus sub escortă direct de la aeroport pentru declaraţii), figurează în stenograme cu fraze culpabile (asta pe lângă o exprimare absolut dezgustătoare)...
O fi suficient pentru ca Piţurcă să-şi încheie pentru totdeauna mandatul la echipa naţională?! Vorba aceea, mandat dracu’…