Antrenarea în activităţi conduce la dezvoltare bio-psiho-socială şi reduce riscul apariţie conduitelor deviante.

Studiile de specialitate au demonstrat că acei copii antrenaţi încă de mici în diferite activităţi practice, educative, ludice, creative dar şi atractive au un risc foarte scăzut de a dobândi tulburări de comportament. Folosirea diferitelor obiecte, antrenarea muşchilor în exerciţii exteriorizează energia negativă, permite copiilor să îşi transfere anxietăţile, fricile, fanteziile asupra obiectelor.

Prin folosirea mâinilor, picioarelor, corpului, intelectului, personalităţii copilul îşi va canaliza energia spre activităţi constructive şi formative care vor conduce la formarea deprinderilor de autoservire, autoîngrijire, de comunicare, dezvoltă autonomia personală, îl socializează.

 

Activităţile ludice, esenţiale

Absenţa activităţilor poate determina întârziere de dezvoltare psiho-motrică şi intelectuală, anxietate sporită, lipsă de încredere în sine, dificultăţi de comunicare, teama de a fi respins, nedorit, inactivitate, neimplicare, tulburări de voinţă, apatie, iritabilitate, nervozitate, ostilitate, labilitate emoţională, neîncredere în cei din jur - toate acestea creând un teren prielnic dezvoltării unor atitudini şi comportamente deviante.

Dacă la vârstele mici esenţială este joaca, activitatea ludică, treptat pentru a se dezvolta normal, echilibrat şi eficient copilul va fi antrenat şi în alte tipuri de activităţi, care este recomandat, cât este posibil, să aibă tot note ludice. Activitatea presupune comunicare, interacţiune, apropiere, explorare - prin care se dezvoltă deprinderile primare ale copilului. Activitatea în grup, colectivă facilitează socializarea, dezvoltă abilităţile de comunicare. Este un bun mijloc de a cultiva liber şi dezinteresat relaţiile cu ceilalţi şi de a învăţa regulile sociale ale convieţuirii. Activitatea ludică, artistică, sportivă, de învăţare şcolară presupune o angajare totală a copilului, un consum deosebit de energie, determină încredere şi autocontrol, dezvoltă echilibrul şi mişcările de coordonare, previne apariţia atitudinilor de ostilitate faţă de ceilalţi şi faţă de sine , reduce sau anulează tendinţele de apariţie a ideaţiei sau tentativelor suicidare.

 

Care este cauza principală a apariţiei comportamentului deviant la copii şi adolescenţi?

Răspunsul este foarte simplu. Copilul nu-şi poate valorifica potenţialul natural de dezvoltare, aptitudinile, nu-şi poate elibera energia, nu-şi găseşte echilibrul şi starea de normalitate, de bine, de afirmare în familie prin activităţi formative, pozitive în cadrul normal, domestic de viaţa şi apelează în mod gradual, uneori involuntar, la activităţi, grupuri, soluţii deviante care pe moment îi pot asigura o stimă de sine ridicată, false oportunităţi de afirmare, satisfacţii de moment.

Însă, dacă părinţii reuşesc să asigure un mediu de viaţă în care copilul se simte valorificat, foarte probabil acesta va evita soluţia deviantă.

 

Să asigurăm copiilor condiţii de învăţare, joacă şi manifestare a aptitudinilor !

În concluzie, ca părinţi trebuie să ne preocupăm de condiţiile de viaţă, de învăţare şi de joacă ale copilului. Nu este indicat să lăsăm ca lucrurile să decurgă de la sine. La vârste foarte fragede este bine că minorul să fie stimulat prin ambienturi agreabile, prin culorii vii, pozitive şi relaxante, mişcare, feţe zâmbitoarea şi multă, foarte multă comunicare, vorbire. Pentru ca un copil să spună pentru prima dată cuvântul mama este necesar să-l audă de multe mii de ori, începând chiar din prima lună de viaţă. Nu trebuie să ne fie indiferent dacă va începe să vorbească de la nouă luni sau de la un an şi jumătate.

De la doi-trei ani este recomandat ca spaţiul de viaţă al copilului să fie plin de păpuşi, cuburi, jucării cu roţi, jucării demontabile, jucării muzicale sau modelabile.

(Lucrătorii Direcţiei de Protecţia Copilului au întâlnit situaţii în care în case cu patru-cinci copii nu exista nici o jucărie, se invoca sărăcia, dar casa era plină de DVD-uri, casetofoane, televizoare şi ale obiecte de „joacă” pentru părinţi).

Cu cât copilul creşte gradul de complexitate al activităţilor, instrumentelor ludice şi de dezvoltare va spori. Va trebui să apară în casă cărţi cu ilustrate, de poveşti, de completat, caiete, instrumente de colorat, instrumente muzicale mai complexe, articole sportive, etc.

După intrarea copilului la şcoală este preferabil, în limita posibilităţilor, ca elevul să aibă un birou propriu, calculator, cameră personală.

Lista poate continua. Cu cât va fi mai lungă, atât în obiecte cât şi în activităţi, cu atât oferim mai multe şanse copilului nostru de a se dezvolta fizic, psihic şi social, de a avea performanţe şcolare, de a se integra social, de a evita apariţia atitudinilor şi conduitelor deviante.

 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Valorizarea aptitudinilor şi talentelor copilului (II).

Comentarii