Cristian GHINEA

Ministerul de Interne a prezentat recent în dezbatere publică câteva propuneri de modificare a Legii privind Statutul poliţiştilor. Două măsuri sar în ochi, una bună, alta stupidă.

Prima: poliţiştii răniţi sau ucişi în acţiune vor primi (familia în cazul celor decedaţi) despăgubiri cuprinse între 6000 şi 20000 de euro şi asistenţă juridică gratuită. Sumele în sine sunt discutabile (cum evaluezi viaţa unui poliţist?), dar principiul este bun: vreau să ştiu că poliţistul care riscă să intervină în situaţii periculoase se simte ceva mai protejat. Pe vremea când erau încă militari, un sergent de ţară mi-a făcut următoarea demonstraţie: dacă se întâmplă ceva şi e nevoit să scoată pistolul, urmează luni întregi de investigaţii asupra sa. Dacă răneşte pe cineva, respectivul îl dă în judecată şi instituţia nu plăteşte avocaţi, iar dacă el e rănit sau moare, pensia de invalid sau pentru urmaşi era o bătaie de joc. Aşa că omul îmi spunea sincer: dacă se întâmplă ceva, mă fac nevăzut, iar dacă mă atacă vreun hoţ surprins de mine, arunc pistolul în şanţ. Măcar cu noile modificări, poliţiştii fricoşi nu mai au atât de multe argumente după care se pot ascunde.

A doua măsură prevăzută în proiectul ministerului: poliţiştii care nu au case vor primi o indemnizaţie de 50% din salariu dacă îşi cumpără sau construiesc o locuinţă. Este un exemplu de gândire ceauşistă asupra funcţiei publice: îl legi pe om de serviciu dându-i casă. Dacă vrem ca poliţiştii să aibă case, atunci să le dăm salarii mai mari şi îşi pot cumpăra ca toata lumea, de pe piaţa liberă. De unde ideea că poliţiştii au nevoie de case mai mult decât doctorii, profesorii, ziariştii, ţăranii sau tâmplarii? Casele sunt un bun privat şi fiecare trebuie să se ocupe să îşi cumpere una. Însă ideea provine dintr-un substrat neliberal adânc înrădăcinat în societatea românească: suntem cu toţii egali, dar unii sunt mai egali decât alţii, în virtutea funcţiei. Dacă ar putea, tot românul şi-ar vota privilegii. Nu degeaba cei care au mai multe de spus în societate, parlamentarii, au şi cele mai multe privilegii.

Dinozaurii de la Interne îl duc acum de nas pe ministrul no name în funcţie şi încearcă să creeze un nou privilegiu de funcţie. În capul lor, meseria ar deveni mai atractivă şi corupţii mai rezistenţi la corupţie dacă sunt ajutaţi să îşi ia case. De fapt, un poliţist de al cărui post depinde şi situaţia sa locativă va fi un animăluţ la bunul plac al şefilor mai degrabă decât un apărător al legii. Iar principiul în sine este unul prost: piaţa imobiliară este una liberă şi ar trebui să concurăm cu toţii acolo în virtutea câştigurilor, nu în virtutea funcţiei. Destul că demnitarii s-au procopsit cu vilele de la stat, iar generalii din armată şi poliţie au golit Bancorex-ul prin credite preferenţiale pe vremea când un civil amărât nu ştia ce este acela un credit imobiliar.

Credeam că odată scăpaţi din etapa sălbatică a tranziţiei, odată ce creditul a ajuns să fie la dispoziţia clasei mijlocii, asemenea gândire de animal de pradă se termină. Nici pe departe. Un ministru tânăr şi un liberal declarat face ce făcea şi tovarăşul Burtică în anii `80: dă case de la ”întreprindere”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Case pentru poliţişti - o altă prostie (ne)liberală.

Comentarii