Mircea VASILESCU

Aderarea la Uniunea Europeană şi adoptarea setului de valori europene ar trebui să ne ajute să construim o societate coerentă, mai bine educată, mai bine condusă, mai uşor de administrat. Or, mi s-a părut, în acest prim an de apartenenţă la UE, că spiritul public a fost foarte puţin preocupat de asemenea lucruri; în price caz, mult mai puţin decât a fost preocupat de aspectele „băneşti” ale europenizării. Nu avem, faţă de ţările dezvoltate ale UE, un simplu decalaj economic; avem un decalaj de civilizaţie, de educaţie, de performanţă. Avem un mare decalaj în materie de construcţie instituţională. Avem un mare decalaj în materie de spirit civic. Pentru a face sau reface toate acestea, e nevoie, desigur, de fonduri. Dar nu e suficient să ai bani; mai e nevoie de idei, de imaginaţie, de capacitatea de a deprinde şi de a respecta noi reguli, de un alt mod de a face politică şi de multe altele. Or, dacă ni se scurg ochii de poftă după miliardele care urmează „să ne vină” de la UE în următorii ani, nu mai reuşim să percepem, la adevărata lor semnificaţie, relele care ne înconjoară. De exemplu, în 2007 am avut parte din plin de explozia mediatică a acestor rele: veşnicele conflicte preşedinte-premier nu arată decât că politicienii noştri nu ştiu să se comporte instituţional, ci „o iau personal”, cele două referendumuri inutile (pentru că nu au rezolvat, practic, nimic) arată că în politica noastră multe se fac doar pentru imagine (sau pentru ceea ce cred politicienii că ar fi „imaginea publică”), starea mediocră a universităţilor şi noile măsuri care pretind că „reformează” sistemul de învăţământ arată că am ratat investiţia (materială şi umană) în calitatea generaţiei de mîine ş.a.m.d.

Câteva ONG-uri şi câteva voci cu notorietate avertizează asupra tuturor acestor rele, dar nu sînt luate în seamă cît ar trebui nici de guvernanţi, nici de public. Toată lumea pare ocupară cu banii, cu „absorbţia fondurilor”, cu creşterea economică etc. Ceea ce nu e rău în sine, desigur. Dar e puţin, e prea puţin pentru a putea spera că, în anii următori, România va deveni nu doar o ţară cu o creştere economică notabilă, dar şi o societate coerentă şi aşezată, în care valorile europene nu sînt simple cuvinte puse pe hârtie. După primul an de UE, încă târâm după noi „spiritul vechi”, chiar dacă – indiscutabil – lumea românească se schimbă într-un ritm rapid. Societatea în ansamblu va deveni mai bună şi mai stabilă atunci când nu ne va mai interesa câţi bani „ne dă UE”, ci cum ştim să-i folosim mai eficient în favoarea binelui public. Iar asta se va întâmpla pe măsură ce membrii societăţii vor fi mai bine educaţi şi vor mai asimila mai profund acele valori despre care, deocamdată, ştim doar să vorbim frumos la ocazii festive.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Bani şi valori (II).

Comentarii