Mircea VASILESCU

Până în 2007, subiectul-vedetă în materie de integrare europeană a fost „raportul de ţară”. An de an, acest document scris în limbajul de lemn european era aşteptat ca un măr copt, apoi întors de presă pe toate părţile, interpretat în toate felurile şi folosit, până la urmă, ca „armă” în luptele politico-mediatice interne. De fiecare dată, concluzia era cam aceeaşi: „stăm prost, se duce dracului rapiţa”. Analizele riguroase au fost foarte puţine, în schimb stările emoţionale şi adjectivele au dat buzna în comentarii şi editoriale. Cam acelaşi tip de reacţii s-au înregistrat, în 2007, pe tema „banilor europeni”. A plouat cu indignări că se pierd fonduri europene în diverse domenii, dar analizele sistematice şi periodice ale „situaţiunii” au fost puţine şi au trecut cam nebăgate în seamă. N-avem ce face: suntem o cultură latino-balcanică, exprimarea emoţiilor (eventual într-o formă cît mai „plastică”) este o trăsătură definitorie, n-o să avem probabil niciodată, în editoriale sau în dezbateri, argumentaţie anglo-saxonă. Asta dacă nu cumva vom fi siliţi de realitatea concretă să mai învăţăm – totuşi – şi argumentaţia, şi analiza...

Între timp – şi datorită iureşului de stări emoţionale pe care le declanşează – Tema „banilor europeni” a devenit noua obsesie cotidiană a presei, a politicii şi, implicit, a publicului. Desigur, în acest prim an de apartenenţă la Uniunea Europeană, subiectele europene despre care se discută sunt mult mai multe decât înainte, mai ales cele de ordin „utilitar” (despre norme şi reguli care privesc viaţa cetăţeanului, dreptul la muncă, alimentele, medicamentele, protecţia consumatorului etc.). Dar facem ochii mari cu adevărat doar când ni se vântură pe ecran sau prin ziare sume cu multe zerouri care ar urma să binecuvânteze sărmana noastră ţărişoară. Primarii, consilierii locali, micii comercianţi, pensionarii şi foştii „disponibilizaţi” au, cred, acelaşi sentiment că bunăstarea devine posibilă la gândul că „Vestul” ne dă o grămadă de bani pentru a ne dezvolta fermele, firmele, canalizarea, drumurile ş. cl. Chiar şi pe un site de calitate precum EurActiv.ro, adresat unui public deja informat şi educat, cele mai citite articole sunt „Din 2007, fonduri UE pentru tot ce-ţi trece prin cap” şi „Totul despre fondurile structurale”.  Tema „banilor europeni” a reuşit să focalizeze atenţia unor categorii importante de public în acest prim an de apartenenţă la UE. În acest fel, s-a creat un fel de presiune publică asupra instituţiilor şi administraţiei publice: oamenii vor să afle ce e cu aceste fonduri, cine şi cum poate beneficia de ele, ce se întâmplă concret cu banii etc. Spiritul civic – căci, în ultimă instanţă, despre aşa ceva este vorba – capătă, indirect, un nou impuls. Dincolo de efectele economice şi sociale concrete ale acestor fonduri, am putea include şi acest tip de preocupare cetăţenească tot la „câştiguri”.

Există însă şi o parte rea a „succesului” acestei teme de pe agenda publică, dacă o punem în contextul celorlalte teme. În publicul larg, se creează impresia că „ni se dă” ceva, că un Dumnezeu cu mânecuţe de contabil de la Bruxelles ne pune mâna în cap; pentru un popor care ani la rând întreba la cozile din faţa Alimentarei „ce se dă?”, e periculos. Pentru că riscăm să reducem integrarea în Uniunea Europeană la un proces eminamente economic: n-avem decât să-i „prindem din urmă” în materie de dezvoltare şi nivel de trai şi gata, „suntem ca ei”. Dacă începem să gândim astfel – şi părerea mea este că deja am început – ratăm modernizarea adevărată a ţării, care nu înseamnă numai (sau în primul rând) construcţia de poduri şi şosele, tehnologizarea fermelor de porci ori renovarea pieţelor agroalimentare.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Bani şi valori (I).

Comentarii