La Mihail Sebastian există în egală măsură ca la Anna Frank deşi mult mai amplu şi divers (în fond, el e deja adult, în timp ce Anna era doar un copil!) descrierea felului în care atmosfera discriminatoare, antisemită, se insinuează în societate, se întemeiază, se organizează politic şi social, se dezvoltă, duce la ură şi intoleranţă, la justificarea crimei, la arderea de tot, la shoah. În 1945, la interval de două luni, deportată la Auschwitz, Anna Frank moare în chinuri de un tifos izbucnit  din cauza mizeriei, apoi şi Mihail Sebastian moare într-un tragic accident rutier.

 

O poveste

Jurnalul lui Sebastian are o poveste, ca şi Jurnalul Annei Frank. După sfârşitul războiului, tatăl Annei, Otto Frank, singurul supravieţuitor din familie, s-a întors la Amsterdam unde primeşte de la prietenele Ellie şi Miep jurnalul ţinut de Anna pe vremea cât stătuse ascunsă. Cele două găsiseră filele jurnalului aruncate pe jos după percheziţia naziştilor din ziua arestării Annei. Jurnalul a circulat întâi printre prietenii de familie, apoi în 1947 a fost publicat prima oară la Amsterdam. Succesul a fost atât de mare încât au urmat numeroase alte ediţii difuzate în toata Europa şi SUA. In prezent este studiat în toate şcolile olandeze, americane, germane şi israeliene. Dorinţa Annei: "Vreau să continui să trăiesc chiar şi după moartea mea" s-a împlinit. Jurnalul a început să fie studiat în mai toate ţările care construiesc democraţii reale.

 

„Un document de maximă valoare istorică şi culturală”

Şi Jurnalul lui Mihail Sebastian - de fapt adevărurile sale şi oglinzile vieţii lui – are o lungă poveste pentru a ajunge la lumină. El a fost pierdut de scriitor în tren. Refăcut de autor, el e descoperit de urmaşii stabiliţi in Franţa, care îl publică. Edward Kanterian (profesor de psihologie la Trinity College & Jesus College din Oxford, Marea Britanie) traduce şi editează acest jurnal şi în Germania în anul 2005, când, la Universitatea Ludwig-Maximilian din München se acordă post-mortem Premiul literar Geschwister-Scholl, un premiu important care se decernează anual unor cărţi ce contribuie decisiv la creşterea responsabilităţii civice prin curaj intelectual, estetic şi moral. Volumul este considerat „un document de maximă valoare istorică şi culturală, vorbind despre antisemitismul societăţii românesti în anii războiului şi despre rinocerizarea (iar rinocerizarea înseamnă aderare la fascism, tot aşa de bine cum astăzi îi putem adăuga aderarea la bolşevism, n.m.) unor intelectuali români eminenţi, deveniţi ulterior, prin emigrare şi prin purificarea în baia de modernitate occidentală, elite ale culturii universale”.

 

Un alt discurs pentru viitor

Oricât de multe discuţii au fost şi vor mai fi în legătură cu substanţa jurnalului şi a temelor operei lui Mihail Sebastien, oricât de mult se va fi ciocnit spiritul iudaic cu cel al românismului în anumite etape ale istoriei de pe teritoriile româneşti, cert este că intelectualii, politicienii, istoricii şi oamenii de cultură contemporani trebuie să înţeleagă aceste realităţi, să-şi asume istoria naţională cu tot cu parantezele ei incomode, să conceptualizeze un alt discurs pentru viitor, un  timp-epocă democratic, situate departe de experienţele tragice din trecut, departe de intoleranţă şi de extremismul politic. „Fiecare generaţie este împovărată de păcatele părinţilor tot aşa cum este binecuvântată de faptele strămoşilor.” spunea Hannah Arendt.

Angela Furtună

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Despre modernitatea şi europenitatea lui Mihail Sebastian (V).

Comentarii