Mircea Radu IACOBAN

A trecut ceva vreme de la absurda moarte a poetului Cezar Ivănescu. Oficial, nici o reacţie. Uniunea Scriitorilor nu pare interesată în stabilirea clară a responsabilităţilor pentru decesul unuia dintre cei mai importanţi poeţi români. Colegiul Medicilor a ajuns să fie sesizat de o persoană... din Israel. Căreia i s-a răspuns că reclamaţia a fost îndrumată către Colegiul Medicilor din Bacău. N-ar fi de mirare să ajungă la Colegiul din Răcăciuni!

De luni de zile, naţia este cutremurată de presupusul deces al Elodiei Ghinescu, de dispariţia puştanilor fugiţi de acasă, în vreme ce uciderea cu zile (acesta-i termenul exact: ucidere!) a unui mare poet s-a soldat cu un necrolog postat pe internet de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti şi o înmormântare ieşeană cu onoruri militare, atât.

În rest, tăcere! Procurorii sunt adânc preocupaţi de cazul valizei cu arginţii lui Becali, de milioanele sfeterisite la transferurile fotbaliştilor, pentru a se mai auto-sesiza şi a cerceta latura penală a morţii lui Cezar, adusă la nivel de eveniment local menit să-l rezolve... taman doctorii din urbea incriminată! Fiica adoptivă a lui Cezar, Clara, mi-a trimis un trist documentar ce dezvăluie nu numai iresponsabilitatea clinicii particulare băcăoane, ci şi flagrantul dezinteres cu care cazul a fost tratat pe tot parcursul evenimentelor. Elicopterul SMURD, şi aşa chemat mult prea târziu, a întârziat 4 (patru!) ore. Până şi autopsia (ce avea să desfiinţeze diagnosticul băcăoan) a fost bizar tergiversată; corpul a fost necropsiat la IML numai după intervenţia lui Adrian Păunescu pe lângă ministrul sănătăţii! Dacă şi pentru un astfel de serviciu e nevoie de pile... Pour la bonne bouche, directorul Muzeului Literaturii a refuzat depunerea răposatului în incinta instituţiei, motivând cinic că „Muzeul nu-i capelă”.

Dar cele mai flagrante sunt culpele medicale. Faţă de ceea ce se ştia până acum, documentarul alcătuit de Clara vine cu informaţii noi, profund acuzatoare. Pacientul a fost supus unei intervenţii chirurgicale cu anestezie generală fără a i se face un control cardiologic şi fără investigaţiile standard paraclinice (EKG, radiografie pulmonară, analiza sângelui). Nu există un formular de consimţământ semnat de Cezar, nici un contract operator între pacient şi clinică. Familia a fost informată, după transferul la Spitalul judeţean de urgenţe din Bacău, că poetul ar avea „nişte minore complicaţii”, fără a se specifica gravitatea situaţiei. Diagnosticul a fost eronat (embolie pulmonară) şi tratamentul cu trei doze de Furosemid complet neindicat (medicamentul provoacă aritmii şi scădere a tensiunii). La Spitalul de urgenţe Floreasca, medicii au constatat că inima lui Cezar funcţiona cu doar 20% din resursele ei reale. Bolnavul a ajuns la Bucureşti fără buletinul de analize, care a ieşit, din laboratoarele băcăoane, după decesul pacientului! Ceea ce înseamnă că intervenţia operatorie şi, mai ales, anestezia generală, s-au făcut fără a se cunoaşte starea organică a pacientului. Unde s-a mai văzut aşa ceva? Certificatul medical constatator emis de IML adaugă la starea morbidă iniţială, miocardioscleroză, miocardită dialatantă, precum şi alte grave afecţiuni. La Floreasca, medicii au fost pur şi simplu îngroziţi că unui pacient cu simptome clare de afecţiune cardiacă a primit tratament pentru... embolie pulmonară.

Cezar Ivănescu a murit cu zile.

Unii se întreabă, tot mai alarmaţi, cum se trăieşte în România.

Ar trebui să ne întrebăm şi cum se moare.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cezar (III).

Comentarii