„Porumbul”

„Jaf lacasa fraţilor Hellman din Iţcani”

„S-a prădat casa fraţilor Hellman din Iţcani. Furul sau furii, spărgând un geam, s-au băgat pe fereastră în birou, unde nu doarme nime. Lăsând perdelele în jos şi aprinzând două lumânărele, s-au apucat de treabă. Cât timp a durat lucrul nu se ştie, dară, sosind servitorul dimineaţă, a aflat uşa casei de bani deschisă, iar în dreptul încuietorii o bortă destul de mare, pe unde se vede că a fost mecanismul depărtat...Din casă lipsesc 2500 franci în hârtie, vreo 50 franci în argint, timbre în valoare de peste 100 florini şi vreo 60 timbre poştale de câte 5 creiţari. Alte hârtii de valoare şi scrisori au remas neclintite. Se presupune că furul trebuie să fi fost lăcătuş şi că ar fi trecut peste graniţă, în România”.

„Revista Politică”, Anul I, nr. 13, Noemvre, 1886.

„Porumbul”

„Porumbul, cultura la ordinea zilei, ar trebui să fie gata de cules. Dar nu-i. Pe ici, pe colo, vîntul mai cîntă în voie prin frunzele uscate ale plantelor. Dar de ce nu se grăbesc toţi oamenii să curme mai repede această muzică? De ce nu se grăbesc cei din Sasca, Baia, Bogdăneşti, Băişeşti aşa cum au făcut-o cooperatorii din Fîntînele, Drăguşeni, Chilişeni, Ciumuleşti, Fîntîna Mare şi din alte locuri! Pe zeci şi chiar sute de hectare stă porumbul nelucrat, dar puţini cooperatori sînt la lucru. Ceea ce supără şi mai mult sînt glugile ce împînzesc multe tarlale şi mersul anevoios al desfăcatului”.

„Zori noi”, Anul XX, nr. 5565, Suceava, Miercuri 3 noiembrie 1965.

„Sute de vînători”

„Sute de vînători au plecat ieri încă din zori plini de cartuşe şi de speranţe spre fondurile de vînătoare unde urma să se desfăşoare o recoltare de iepuri. Sute de hectare au fost străbătute de vînători, cu arma în cumpănire sau la spate. La Arborea şi Văculeşti, Mitoc şi Dumbrăveni, Liteni şi Frătăuţii Vechi au răsunat cîmpurile şi hăţişurile de chiotele gonaşilor şi salvele vînătorilor. Ici-colo câte un urecheat făcea un salt în aer, ca un adevărat acrobat, şi rămânea apoi întins aşteptând parcă nerăbdător să se transforme nu în îngeraş, ci într-o formidabilă ciorbă, sau să se <bronzeze> în tigaie”.

„Zori Noi”, Anul XIX, nr. 5267, Suceava, Marţi 17 noiembrie 1964.