„Ţiganii din Bucovina”

„Ţiganii din Bucovina”

„La alipirea Bucovinei la Imperiul Austriei trăiau aici, după numărătoarea lui Spleny făcută la anul 1776, 534 Ţigani cu şederi statornice şi 242 nomadi, mai târdiu însă se urcă numărul lor la 5.000 de suflete; pentru aceşti Ţigani puse guvernul austriac un voevod în persoana unui anumit Ivanovici, obligându-l ca să se intereseze de îmbunătăţirea stării lor morale şi materiale, aceasta însă aduse un folos minimal, din care causă postul unui voevod ţigănesc, după moartea lui Ivanovici, nu se mai ocupă”.

„Gazeta Bucovinei”, Anul II, nr. 47, Cernăuţi, Duminică 14/26 Iunie 1892.

„Argumentul hărniciei”

„Un muncitor, pe faţa căruia se poate citi mulţumirea, examinează cu atenţie o curea trapezoidală. În zadar. Nu-i găseşte nici un cusur. Cureaua este executată bine şi nu va suferi surprize cînd va fi pusă în funcţiune. Instantaneul acesta,  imaginat de noi, desigur că se petrece în multe întreprinderi constructoare de maşini din ţară cărora I.I.L. <23 August> din Gura Humorului le furnizează curele trapezoidale. Secţia de cauciucărie de aici, care le confecţionează, şi-a creat un bun renume, nu numai în regiune, ci şi în ţară. Cert este faptul că cei care lucrează aici sînt oameni harnici. Am dedus-o din strădania lor comună de a realiza cît mai mult şi cît mai bine. Pentru început, privirea mi-a fost atrasă de un om cu faţa şi mîinile smolite, care, căţărat pe un scăunel, privea atent maşina zgomotoasă din faţa lui. Nu-i păsa nici de mirosul de cauciuc, nici de zgomotul asurzitor al maşinii. Avea o singură grijă: cauciucul natural, amestecat cu substanţe chimice, să fie de cea mai bună calitate, mai cu seamă că de aceasta depindea, în bună parte, calitatea produsului finit”.

„Zori noi”, Anul XVIII, nr.5135, Suceava, Marţi 16 iunie 1964.

„Brigada forestieră”

„Calea ferată forestieră însoţeşte şoseaua pînă la poalele muntelui ce se ridică semeţ în faţa noastră.

 Acolo sus, în inima pădurii, se află împrăştiaţi oamenii brigăzii forestiere. Un drumuşor de acces, terminat nu de mult, urcă anevoie pe panta înclinată a muntelui pînă la un luminiş unde stive de lemn sortat de oamenii din brigadă aşteaptă să fie transportate cu autoremorcile în vale. Ţiuitul drujbei, trosnetul din încheieturi a arborilor, pocnetul topoarelor care cepuiesc şi cojesc, geamătul autoremorcilor care transportă lemnul pe drumul de acces croit prin pădure, toate se îmbină cu strigătele corhănitorilor şi fasonatorilor. Nu este de loc uşor să lucrezi aici, la transportatul lemnului pe un drum atît de îngust şi prăpăstios. Pe calea ferată forestieră, lemnul doborît de mîinile acestor oameni harnici călătoreşte spre dimensiunile lui viitoare pe care le va primi la combinatul de celuloză din lunca Sucevei sau în alte colţuri ale ţării”.

„Zori noi”, Anul XVIII, nr. 5138, Suceava, Vineri 19 iunie 1964.