Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Aşa cum sugeram anterior, se pot formula diverse întrebări/speculaţii cu privire la viitorul politic al domnului Traian Băsescu; este însă puţin probabil ca domnia sa să ajungă la înaintarea demisiei! Dimpotrivă, este de prezumat că dl Băsescu îşi va consolida discursul electoral şi că va ataca extrem de dur orice inamic politic real sau imaginar; în anii anteriori inamicul public major al domniei sale a fost Parlamentul României, adică „cei 322” care l-au suspendat pentru o lună. Actualmente, se pare că inamicul cel mai incomod a devenit presa, în ansamblul ei! După opinia domniei sale există „o presiune formidabilă făcută de oameni care se simt în dificultate în faţa Justiţiei, fie că vorbim de trustul d-lui Vântu... fie că vorbim de trustul d-lui Voiculescu”.
Oricum, este extrem de greu, dacă nu chiar imposibil, de avut câştig de cauză într-o dispută deschisă cu presa, indiferent de poziţia deţinută de un om politic sau altul. În cazul Preşedintelui Nixon (1972), se poate spune că nu dezvăluirile survenite în cazul diverselor comisii de investigare (declaraţii ale unor personalităţi politice din zona Partidului Republican, declaraţii ale unor specialişti în informaţii etc.) au avut efecte dezastruoase asupra imaginii publice a Administraţiei americane; dimpotrivă, deşi nu putem cuantifica precis, atitudinea fără echivoc a presei în scandalul Watergate este cea care a determinat demisia lui Nixon. Este de remarcat că, în scandalul Watergate, implicarea financiară a fost localizată în zona de finanţare a campaniei electorale a lui Nixon (şi nu în conexiune cu averea personală a familiei Nixon!).
Nu ştim cât de departe va fi dispus dl Traian Băsescu să se implice public în susţinerea omului de afaceri Popoviciu şi a Complexului imobiliar de la Băneasa; „Unde-i crima lui Popoviciu? Că a făcut o investiţie de câteva miliarde în Bucureşti? Se pare că asta e abordarea publică şi cred că ea e foarte greşită.”, ne spune dl Băsescu; deci, noi, adică publicul, nu avem voie să formulăm concluzii pe baza unui raţionament comun. Oricum, cel puţin două chestiuni financiare rămân neclarificate, anume apartamentul dobândit de Ioana Băsescu şi afacerile imobiliare ale d-lui Mircea Băsescu de la Constanţa. Inclusiv limbajul şi atitudinea d-lui Mircea Băsescu faţă de unii reprezentanţi ai mass-media sunt de natură a induce, cred eu, anumite „frisoane” în rândul electoratului român; este vorba de o aroganţă fără precedent, aroganţă ce pune Instituţia Prezidenţială într-o dificultate suplimentară; dacă fratele Preşedintelui lasă de înţeles că este oarecum intangibil şi se află „la putere” for ever , care anume va fi atitudinea d-lui Traian Băsescu în situaţia în care va obţine al doilea mandat la Cotroceni? Cine va avea curajul să emită o altă opinie decât cea a Preşedintelui? Cum va fi (sau ar putea fi?!) modificată Constituţia României după 2010?
În ceea ce priveşte apartamentul deţinut de d-ra Ioana, dl Băsescu este laconic: „Fiica mea are doar un apartament şi o mansardă de pe urma divorţului”! Faptul că acel apartament costă circa 550.000 Euro fără TVA, că a fost achiziţionat printr-o firmă pentru a se deduce TVA, că a mai necesitat finisaje de vreo 200.000 Euro, despre „amănunte” de acest tip nu se oferă nici o explicaţie. Dimpotrivă, fiind întrebat despre apartamentul d-rei Ioana, dl Băsescu eludează subiectul şi spune că „Eu nu dau verdicte, nici cu privire la Penescu, Popoviciu sau Becali, dar se pare că sunt moguli care au intrat în trepidaţii...”.
Aşadar, ar trebui să deducem că există o veritabilă campanie de presă împotriva familiei prezidenţiale! Totuşi, rămân zeci de „amănunte” neclarificate şi care, în lipsa asumării unei răspunderi explicite din partea d-lui Băsescu, s-ar putea să fie sancţionate prin votul electoratului român în luna decembrie a.c.! Ce atitudine va avea presa în lunile următoare faţă de subiectul invocat? Ce va spune electoratul român? Ce alte detalii şi/sau mici „scandaluri” vor fi dezbătute public?
