Aurel BURCIU

Este dificil de spus care anume vor fi consecinţele diverselor scandaluri, survenite în ultima perioadă de timp, aflate direct/indirect în conexiune cu dl. Preşedinte Traian Băsescu şi PD-L; oricum, ultimul sondaj de opinie indică deja o scădere cu 15% a domniei sale în preferinţele electoratului român. Care sunt cauzele de fond ce au generat poziţionarea recentă a electoratului? În ce măsură se poate sugera o paralelă între „Watergate scandal” şi situaţia actuală din România? Evident, nu sunt atât de idealist încât să îmi imaginez că un personaj politic de tipul d-lui Băsescu ar dispune de forţa necesară pentru a-şi asuma răspunderea unui anumit context social şi a-şi prezenta demisia din funcţia deţinută! Totuşi, anumite similitudini pot fi sesizate, cred eu,  între cele două scandaluri (fără a uita distanţa în timp şi diferenţele substanţiale de matrice culturală, de maturitate politică etc.!).

După cum este îndeobşte cunoscut, Watergate scandal a izbucnit în 1972, pe parcursul primului mandat al lui Richard Nixon, acesta având ca act final demisia Preşedintelui american, pe 9 august 1974.  În faza sa iniţială, scandalul Watergate a fost generat de o scurgere de informaţii din zona serviciilor speciale (FBI, CIA etc.); ulterior, plecându-se de la arestarea a cinci persoane din zona staff-ului apropiat de Administraţia americană, diverse comisii/comitete senatoriale şi de investigaţie judiciară au reliefat zeci de practici incorecte (inclusiv de natură financiară!) la care a recurs Nixon pentru a structura strategia de obţinere a celui de-al doilea mandat la White House. În esenţă, punctele „forte” în jurul cărora s-a structurat scandalul Watergate pot fi rezumate la: implicarea serviciilor de informaţii, componenta financiară a afacerii, realegerea Preşedintelui Nixon şi atitudinea fără precedent adoptată de presă, ca a patra putere a statului de drept. Este de remarcat, cred eu, focalizarea presei în diverse etape de derulare a scandalului (exemplu: între 17 mai-7 august 1973, reţele precum ABC sau NBC au transmis aproape zilnic audierile din comisia senatorială a cazului investigat; se estimează că 85% din familiile americane au urmărit aceste transmisiuni; a rămas celebră întrebarea Senatorului republican Howard Baker: „What did the President know, and when did he know it?”); această focalizare a presei a dus treptat la invocarea  procedurii de impeachment (punere sub acuzare) şi demisia lui Richard Nixon.

Este indiscutabil că dl. Băsescu se află deja în campanie electorală şi că va recurge, probabil, la orice „instrument” pentru a-şi conserva poziţia deţinută şi a obţine al doilea mandat la Cotroceni! Pe marginea scandalului de la Serviciul de informaţii („Doi ş-un sfert”) al Ministerului de Interne se pot formula diverse speculaţii; se poate discuta de o „luptă” între diversele servicii de informaţii din România; se poate discuta, în egală măsură, de o dispută între PSD şi PD-L pentru a controla arhiva de la „Doi ş-un sfert”; diverse dosare existente în arhiva menţionată pot fi extrem de utile în campania electorală ce urmează! Oricum, scandalul de la „Doi ş-un sfert” a avut şi consecinţe greu predictibile iniţial, anume implicarea omului de afaceri Popoviciu şi maniera în care el şi-a construit imperiul imobiliar din Complexul Băneasa. Mai mult, pe măsură ce presa s-a implicat în afacerea Popoviciu, a rezultat şi o implicare indirectă a familiei Băsescu, anume prin apartamentul de aproape 1 mil. Euro deţinut de fiica Preşedintelui, Ioana Băsescu. Aşadar, avem deja o componentă financiară notabilă în conexiune cu dl. Traian Băsescu (chiar dacă ar fi să ignorăm sprijinul pe care l-a acordat domnia sa iniţierii proiectului Băneasa, în perioada în care a fost primar general ala Capitalei!). Astăzi, dl. Băsescu vine şi declară textual că „blamarea afacerii Popoviciu e o eroare”. Ce ar trebui să înţelegem din această poziţie publică exprimată de dl. Băsescu? Să deducem că atunci când e vorba de o afacere de miliarde USD aceasta se situează deasupra legii?(Nu ştiu şi nu doresc să comentez situaţia de fond existentă în perioada 2000-2004, când au fost puse bazele afacerii Popoviciu.) Să înţelegem că eventuale mici ilegalităţi (dacă au fost?!) la iniţierea proiectului nu mai pot fi imputabile astăzi? Cât de departe va fi dispus dl. Băsescu să îl apere public pe dl. Popoviciu? Care anume va fi atitudinea presei faţă de dl. Băsescu în perioada următoare?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Watergate românesc?(I).

Comentarii