Aurel BURCIU

Până la momentul actual, nu există la  nivelul UE (inclusiv pentru România) un plan /strategie unitar anticriză; fiecare dintre guvernele ţărilor membre UE a adoptat şi/sau intenţionează să adopte anumite strategii de relansare economică, însă lipseşte orice viziune per ansamblul Europei. Teoretic, în condiţiile în care economia scade cu 4-5% pe an, statul ar trebui să aloce 2-3% din PIB ca resurse financiare pentru proiecte anticriză (măsură recomandată şi de FMI pentru un plafon de 2% din PIB). Aproximativ până în anul 2005, SUA a înregistrat timp de peste un deceniu o creştere economică notabilă; deşi situaţia nu este unitară pentru ţările membre UE, se poate formula o apreciere similară şi pentru Europa Occidentală. Ce anume va face UE, confruntată pentru prima dată cu o criză majoră? Care anume vor fi raporturile dintre stat şi piaţă în următorii 2-3 ani? Aşa cum spune J. Almunia, Comisar european, momentul actual este pentru UE unul hotărâtor; dacă UE va reuşi să gestioneze această criză în mod unitar, atunci procesul integraţionist va avea de câştigat; în caz contrar, întreaga construcţie europeană înfăptuită în peste o jumătate de secol va rămâne sub semnul întrebării.

În cazul României se poate admite că, in extremis, actuala criză constituie, în egală măsură, şi o oportunitate întrucât „actorii” economici ce operează după 1990 au făcut abstracţie adesea de mecanismul pieţei; un anume tip de „filtru” va disocia între managementul performant şi cel non-performant, astfel încât pentru viitor vor rămâne în competiţie doar actorii economici viabili. Totuşi, statul este dator să se implice  pentru a atenua efectele crizei asupra categoriilor sociale mai puţin favorizate (pensionari, salariaţi bugetari, şomeri etc.); în plus, tot statul este cel care are datoria să gândească strategii macroeconomice pentru relansarea investiţiilor şi menţinerea consumului final la un nivel rezonabil.

Ce măsuri concrete a dispus deja Guvernul condus de Emil Boc? Deocamdată a iniţiat plata unor datorii către anumite categorii de firme, majoritatea dintre ele aflându-se însă în zone de influenţă politică (între cele 100 de firme care au făcut afaceri cu statul în 2008 se află firme controlate de oameni de afaceri precum Căşuneanu, Umbrărescu etc.; M. Niţu, Gândul, 2008). Similar, se poate spune că dl. Pogea, de la Finanţe, inclusiv alţi miniştri, vorbesc frumos „dar nu spun nimic”! Pentru a fi obiectivi, putem credita Guvernul Boc cu trei măsuri concrete care, cumulate, pot asigura structura unei strategii anticriză (anume: creditul de 19 miliarde Euro negociat cu FMI, alocarea a 10 miliarde Euro din buget pentru infrastructură şi intenţia de a prelungi treptat vârsta de pensionare a salariaţilor).

Şansa reală pentru România poate veni din zona BNR, îndeosebi după acordul cu FMI, în sensul că această instituţie poate juca un rol decisiv pentru deblocarea economiei. În rest, dl. Emil Boc pare a fi cu mult mai preocupat să „stea pe vârfuri”, în intenţia de a-şi proteja imaginea publică, eventual să intervină în direct la Antena 3 pentru a oferi explicaţii; nu remarcăm alte eforturi din partea domniei sale pentru a comunica public ce anume intenţionează Guvernul să facă în perioada următoare; lipsa de comunicare duce la neîncredere, neîncredere ce se amplifică odată cu mediatizarea efectelor crizei.

Pe de altă parte, dl. Traian Băsescu, în calitate de Preşedinte şi Premier, este exclusiv preocupat de gestionarea efectelor induse de scandalul de la DGIPI; nu ştiu care au fost sau sunt relaţiile între dl. Popoviciu şi membrii familiei Băsescu, nu ştiu dacă există sau nu un scenariu de compromitere a lui Traian Băsescu, însă cred că este aberantă argumentaţia invocată de dra Ioana Băsescu cu privire la modul în care a obţinut acel milion de Euro pentru apartamentul din Băneasa (dumneaei lansează, în fapt, un nou tip de afacere, alta decât avocatura sau notariatul, anume obţinerea de venituri „din vânzări anterioare ale unui imobil”; este util să recomandăm brevetarea acestei idei şi înregistrarea ei la OSIM!).

În fapt, se poate preconiza că un număr restrâns de persoane din zona decidenţilor publici vor beneficia din plin de efectele induse de criza economică din România, însă marea majoritate a populaţiei va fi obligată să suporte efectele ei negative!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Politica” crizei (II).

Comentarii