Aurel BURCIU

Este interesant, chiar provocator, de urmărit cu atenţie cum anume va fi gestionată problematica crizei la nivel global, cât şi la nivelul celor 27 de ţări membre UE; indiscutabil, într-o lume devenită tot mai interdependentă, primele „răspunsuri” în dominarea crizei globale ar trebui să survină din partea SUA. Aşadar, identificăm trei nivele de generare/soluţionare a crizei, respectiv SUA, Europa şi Executivul României, toate măsurile trebuind extrapolate pe orizontul de timp 2009-2011. Ce putem spune la momentul actual? Teoretic, economia românească ar trebui să fie cel mai puţin afectată de consecinţele crizei globale întrucât piaţa bursieră şi piaţa titlurilor sub-prime au fost şi rămân la un nivel aproape neglijabil.

Evoluţia ciclică a vieţii economice, atât la nivel naţional cât şi la nivel regional/global, a fost pentru prima dată pusă în evidenţă pe o bază statistică de către economistul rus Nikolai Kondratieff; el a identificat/predicţionat corect patru cicluri macroeconomice (fiecare însumând circa o jumătate de secol) derulate pe 1800 şi până în prezent. Reflectarea cea mai evidentă a celui de-al treilea ciclu, K3, a avut loc pe parcursul Marii Depresiuni din perioada \'29-\'33 (teoretic, faza descendentă a K3 a fost între 1920-1940). Ce instrumente de predicţie/gestionare avem pentru astfel de mişcări ciclice ale vieţii economice? Economişti precum Galbraith sau Robbins argumentează pertinent că dominarea unei perioade de recesiune va rămâne dependentă de maniera în care vor reacţiona decidenţii umani, imediat după apariţia primelor semne de manifestare a crizei economice; desigur, de reacţionat nu pot să reacţioneze unitar 10 sau 20 de milioane de locuitori; această sarcină revine exclusiv factorului politic care exercită puterea pe baza principiului democratic de delegare temporară de responsabilitate/competenţe.

Există o conexiune profundă între decizia macroeconomică (politică) şi consecinţele/efectele crizei pe plan global/regional. În plus, elementul cel mai greu gestionabil în astfel de perioade de criză este trendul social negativ dat de neîncrederea ce se induce treptat în rândul populaţiei dintr-o ţară sau alta. Pe cale de consecinţă, atunci când factorul politic nu numai că nu dispune de măsuri adecvate pentru a contracara criza, ci vizează să exploateze politic teama/neîncrederea populaţiei, consecinţele locale ale crizei pot fi catastrofale. Într-un studiu efectuat de grupul Colliers se remarcă, pe bună dreptate, că este nevoie „să învăţăm din criza globală, pentru a evita în viitor o criză locală”; această remarcă vizează explicit piaţa imobiliară de la noi, însă rămâne valabilă, cred eu, şi pentru alte sectoare economice.

A fost nevoie de ceva timp pentru ca leaderii ţărilor membre UE să reacţioneze relativ unitar, prin adoptarea unor măsuri comune de combatere a efectelor crizei globale. Din nou se remarcă, şi la acest nivel, importanţa deciziei politice, de dorit cât mai documentată, pentru a gestiona orice situaţie atipică ce riscă să se reflecte negativ în plan social. Întrucât băncile centrale au fost gândite şi funcţionează relativ fără un exces de influenţă politică, acestea au fost primele care au reacţionat în faţa crizei la toate cele trei nivele invocate (Federal Reserves, BCE şi BNR). Totuşi, implicarea băncilor centrale echivalează cu „un pas în direcţia bună”, dar nu asigură suficiente măsuri pentru atenuarea efectelor crizei. Devine tot mai clar că efectele crizei, inclusiv pentru România, se vor prelungi şi pentru 2010/2011; profesorul M. Feldstein, titular la Harvard, estimează că economia americană va rămâne în recesiune şi în 2010; preşedintele Obama spune că „avem nevoie de timp şi răbdare pentru a depăşi criza”; este uşor de perceput că, fără o soluţie din partea SUA, gestionarea crizei la nivel regional/local poate să fie doar parţială. Ce măsuri a dispus în sensul invocat Executivul României până în prezent? Când vor fi operaţionale cele 10 mld. Euro din buget pentru infrastructură? Cum va încuraja Guvernul consumul populaţiei? Când va înceta Guvernul să amplifice neîncrederea populaţiei?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Politica” crizei (I).

Comentarii