Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Motto:
În climatul creat de liberali se poate respira spiritual şi se poate progresa material, valorile mişcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Ţuţea, 1990)
Nu am reuşit anterior să răspund la întrebarea „Care este formula corectă pentru a-l desemna pe actualul Premier? (respectiv Emil Boc sau Traian Băsescu?!)”. De altfel, demersurile la care recurge dl. Băsescu sunt de natură a îngreuna şi mai mult formularea unui eventual răspuns la întrebarea invocată. Discursul ţinut recent de dl. Băsescu în Parlamentul României atestă, incontestabil, că domnia sa este în egală măsură Preşedinte şi „şef” al Executivului. Făcând abstracţie de aspectele tehnice din discursul Preşedintelui (îndeosebi ideea că domnia sa nu îşi asumă nici o răspundere explicită pentru ultimii patru ani de guvernare!) este de remarcat, cred eu, concentrarea discursului pe problematica acordului cu FMI.
Este pentru prima dată când PSD, prin vocea d-lui Geoană, se delimitează clar de poziţia adoptată de Executivul României şi critică demersurile d-lui Traian Băsescu. „Nu este problema Preşedintelui să se ocupe de împrumuturile externe”, spune dl. Geoană; mai mult, Emil Boc, crede dl. Geoană , recurge la „o guvernare pe furiş” prin angajarea negocierilor cu FMI. Deci dl. Geoană a aflat despre aceste negocieri din presă şi de la televiziune! Ce ar trebui să înţelegem din această situaţie confuză indusă deliberat de PSD şi PD-L? Nu este nevoie de prea multă imaginaţie pentru a înţelege că, în fapt, este deja declanşată campania electorală pentru alegerile prezidenţiale de la finele lui 2009. „ Criza este, în egală măsură, un risc, dar şi o şansă” spune dl. Traian Băsescu. Dacă privim lucrurile din perspectiva populaţiei, ideea invocată este absolut falsă întrucât amplificarea crizei economice va fi dezastruoasă pentru cetăţeanul obişnuit. Dacă privim lucrurile din perspectiva d-lui Băsescu atunci, într-adevăr, criza economică poate constitui o şansă nesperată pentru ca domnia sa să obţină un al doilea mandat la Palatul Cotroceni. Este extrem de cinic, cred eu, însă anumiţi oameni politici, atât din zona PD-L cât şi din zona PSD, sunt dispuşi să sacrifice orice interes naţional pentru a-şi menţine poziţiile de putere şi privilegiile asociate. Totuşi, în eventualitatea că dl. Băsescu va obţine un al doilea mandat ca Preşedinte al României, este extrem de probabil ca în primăvara/vara anului viitor PSD să fie „scos” în mod elegant de la guvernare. De altfel, aspectul invocat a devenit deja vizibil atunci când dl. Geoană declară că Emil Boc „abuzează de dreptul la stilou”. Aşadar, este uşor de predicţionat că vor urma alte tensiuni majore între PD-L şi PSD în perioada următoare, îndeosebi atunci când interesele electorale ale celor două forţe politice vor fi divergente; descentralizarea în administraţia publică, finanţarea unor proiecte, sondajele de opinie, sunt numai câteva din sursele de tensiune în funcţionarea Executivului „Traian Boc”.
În măsura în care dl. Băsescu va continua să exercite cele două funcţii majore ale statului român, în aceeaşi măsură inconsecvenţa şi tensiunile zilnice ce îl definesc pe domnia sa se vor reflecta asupra actului de guvernare. De pildă, în toamna anului trecut dl. Băsescu spunea că România nu trebuie să susţină datoria sectorului privat de circa 24 mld Euro şi că nu avem nevoie de un acord cu FMI; astăzi poziţia domniei sale este exact opusă şi prin discursul ţinut în Parlament el impune oarecum un anumit „trend social” (nu intenţionez o discuţie pe fond cu privire la oportunitatea acordului dintre România şi FMI!). În subsidiar, Elena Băsescu candidează pe un loc eligibil la Europarlamentarele din vara acestui an, chiar dacă unii lideri de opinie critică explicit acest fapt (vezi poziţia doamnei Alina Mungiu Pippidi). Dl. Băsescu se delimitează public de candidatura invocată şi spune că „va discuta cu fiica sa”. Ce ar trebui să înţelegem din aserţiunea formulată de şeful statului?
Până când va reuşi să fugă de răspundere dl. Traian Băsescu?
