Aurel BURCIU

Motto:
În climatul creat de liberali se poate respira spiritual
şi se poate progresa material, valorile mişcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Ţuţea, 1990)

 

Nu cu mult timp în urmă, în zona PD s-a impus sintagma de „Traian Boc”, ca preşedinte al acestei structuri politice. Iniţial se pare că a fost vorba de o eroare de exprimare a dnei Anca Boagiu, cu ocazia unei întâlniri de la Galaţi; ulterior însă dl. Vasile Blaga a „legiferat” oarecum sintagma de „Traian Boc”, ca preşedinte al PD-ului. Aşadar, care este formula corectă pentru a-l desemna pe actualul Premier? Oricum, dincolo de suprapunerile noţionale şi de imagine cu privire la „istoricul” unui partid politic, este tot mai evident faptul că dl. Traian Băsescu şi-a consolidat poziţia politică prin impunerea unui guvern PD-L-PSD; este tot mai clar că dl. Băsescu vizează a fi şi Preşedinte şi Premier, ceea ce ar impune o „dictatură” personală fără precedent în România ultimelor două decenii. Există pe scena politică, dacă au mai rămas, puţine „voci” care să se manifeste explicit împotriva d-lui Traian Băsescu!

Este de dorit, cred eu, ca actuala alianţă PD-L-PSD să se dovedească a fi una funcţională, să confere stabilitate politică pe parcursul lui 2009/2010/2011 întrucât, în caz contrar, costurile sociale vor fi enorme. Din păcate, auspiciile sub care a debutat guvernul „Traian Boc” ne obligă să predicţionăm viitorul imediat ca fiind extrem de „în negru”. Deşi piaţa bursieră din România reprezintă sub 5% din economia reală, deşi piaţa titlurilor derivate nu a fost introdusă încă în România, deşi băncile comerciale româneşti se dovedesc a fi suficient de solide, Executivul condus de Emil Boc repetă obsesiv, uneori până la saturaţie, ideea că criza economică globală este „vinovată” pentru toate neajunsurile ce survin în funcţionarea economiei româneşti.

Apreciez că această idee (de a identifica un singur „inamic”/pericol comun la adresa întregii naţiuni!) este relativ periculoasă în sine, respectiv prin însăşi conţinutul ei. Incompetenţa şi interesele de grup din jurul Executivului condus de Emil Boc pot însă să fie cel mai bine justificate prin consecinţele induse de un pericol comun/major. Repetarea obsesivă a ideii invocate poate constitui, spun sociologii, o excelentă „armă” de manipulare a opiniei publice şi de polarizare a speranţelor „celor mulţi” în jurul unui singur vector de putere (evident că acest vector ar urma să fie dl. Traian Băsescu şi PD-L). Este suficient de clar, cred eu, că adevărata luptă pentru putere pe scena politică românească urmează a se derula pe parcursul campaniei pentru Palatul Cotroceni; constituirea alianţei PD-L-PSD şi impunerea Guvernului Emil Boc a însemnat doar un first step între diversele forţe politice din România.

Deocamdată putem discuta de „realizări” extrem de modeste în funcţionarea Executivului „Traian Boc”; diverse iniţiative/proiecte avansate au generat mai degrabă controverse/dispute pe anumite segmente sociale (vezi interzicerea cumulului dintre pensii şi salarii, schimbarea prefecţilor etc.). Tot în sensul invocat putem aminti alte decizii contradictorii din zona Executivului condus de Emil Boc: reducerea cu 50% a organigramei Cancelariei Primului-ministru, dublată însă de aducerea unui staff compus din sute de persoane de la Cluj; angajarea d-lui Marius Buzea, şofer de la PD-L al lui Emil Boc, pe post de consilier; angajarea d-rei Mihaela Boc, nepoată colaterală a Premierului, de către unul din Secretarii de Stat; majorarea bugetului instituţiei Prezidenţiale cu 50% pe 2009 etc.

În mod indirect, dl. Emil Boc copiază aproape ad literam maniera de lucru la care a recurs PSD-ul pe parcursul anilor; fostul inamic politic al PD-ului a devenit astăzi pentru Emil Boc o excelentă sursă de inspiraţie/raportare. Pot fi invocate multiple exemple de nepotism direct şi/sau colateral din zona PSD şi/sau PD (soţia d-lui Miron Mitrea promovată în două mandate, relaţiile de familie din zona Ilie Sârbu-Victor Ponta-Daciana Sârbu; impunerea de către Mircea Geoană a cumnatului său, Ionuţ Costea, într-o funcţie publică; impunerea d-nei Violeta Blaga, soţia lui Vasile Blaga, ca director general într-un minister; impunerea d-nei Jeanine Preda, soţia lui Cezar Preda, într-o altă funcţie publică etc. etc.).

Care vor fi „realizările” Guvernului „Traian Boc” în lunile următoare?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Guvernul Traian Boc(I).

Comentarii