Aurel BURCIU

Motto:

În climatul creat de liberali se poate respira spiritual şi se poate progresa material, valorile mişcându-se nederanjate de nimeni.

(Petre Ţuţea, 1990)

 

În mai toate sistemele democratice, prezentarea cetăţeanului la vot şi formularea unei opţiuni politice apare ca fiind mai degrabă o obligaţie şi nu un drept, cel puţin ca mod de percepere a acestei stări de fapt. Totuşi, non-implicarea cetăţenilor în deciziile politice majore ale unei ţări poate avea drept efect favorizarea accesului unui grup restrâns de persoane la resurse considerabile şi/sau la denaturarea jocului dintre cerere şi ofertă.

Atunci când survin crize globale de tipul celei pe care o parcurgem astăzi cu toţii, înţelegem şi/sau deducem cât de importantă este starea de echilibru a diverselor sisteme economice. Există opinii ce susţin ideea că actuala criză financiară internaţională nu este în fapt una sistemică (deşi mişcarea ciclică a vieţii economice rămâne o constantă în economia de după 1900!), fiind mai degrabă rezultatul unor „manipulări din culise” la care au recurs o serie de fonduri de investiţii şi bănci americane.

Oricum, dincolo de cauzele reale care au generat criza globală invocată, este clar că gestionarea şi controlul ei treptat nu sunt posibile fără susţinerea statului tradiţional, adică fără adoptarea unor decizii politice majore; ajungem, din nou, să constatăm, fiecare dintre noi, cât de importantă este decizia politică pentru normalitatea vieţii cotidiene.

Din perspectiva economiei româneşti este important de spus din nou, cred eu, faptul că piaţa bursieră din România reprezintă 4-5% din întreaga economie reală şi că piaţa financiară/bancară se află încă în curs de consolidare. În plus, economia românească a înregistrat în ultimii ani o rată anuală de creştere de 7-8%, iar nivelul principalilor indicatori macroeconomici denotă o situaţie pozitivă sau cel puţin acceptabilă (datoria publică, datoria externă, rata inflaţiei, rata şomajului etc.).

Pe fondul invocat, apreciez că singura „criză reală” ce ar putea să se propage în economia României în viitorul imediat este criza generată de „lipsa de inspiraţie” a diverşilor oameni politici şi/sau lideri de opinie şi/sau analişti, economişti etc. De pildă, atunci când dl. Gigi Becali vine şi declară public că efectele crizei globale nu se vor răsfrânge asupra sa (întrucât este mult prea bogat pentru a fi atins de criză!), aproape că orice comentariu este de prisos (faţă de stupizenia atitudinii publice adoptate!); totuşi, un astfel de personaj politic se vizează a ajunge la Palatul Cotroceni şi poate deveni un model pentru tânăra generaţie!

Este posibil să forţăm recursul la imaginaţie şi să predicţionăm un viitor incert în care, la un moment dat, dl. Gigi Becali ar ajunge Preşedintele României, iar dl. Marian Vanghelie de la PSD ar fi validat drept Premier al României? Oricum, o astfel de ipoteză uşor absurdă ar trebui să ne reamintească ideea de bază că prosperitatea şi creşterea economică au fost asociate peste tot în lume cu politicile promovate de partidele liberale şi/sau neo-liberale; privatizările începute în Anglia în anii '80, inclusiv în alte ţări occidentale, confirmă ideea invocată. În acelaşi timp, toate partidele de stânga de tip PSD au cerut şi/sau au impus cheltuieli iraţionale la nivel macroeconomic, aşa cum procedează actualmente şi PSD-ul lui Marian Vanghelie.

Efectul benefic major asupra psihologiei colective de la nivelul societăţii româneşti a fost indus, cu tact şi diplomaţie, de către dl. Mugur Isărescu, guvernator BNR, atât prin poziţiile publice adoptate anterior, cât şi prin discursul recent din Parlamentul României. Într-adevăr, aşa cum subliniază dl. Isărescu, „solvabilitatea şi lichiditatea băncilor din România sunt printre cele mai bune”, aceasta inclusiv la nivel global şi nu numai regional; este exclus un eventual efect de domino între băncile internaţionale şi cele din România întrucât fiecare bancă/sucursală/filială acreditată de BNR are propriul ei capital, iar relaţia cu societatea-mamă este una doar de tip instituţional. Pe cale de consecinţă, singurul efect previzibil pentru cetăţenii şi/sau firmele româneşti faţă de efectele crizei internaţionale se va concretiza în lunile următoare într-o limitare a accesului la credite bancare; sunt excluse alte implicaţii directe/indirecte pentru perioada următoare!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Politică şi economie (II).

Comentarii