Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
În climatul creat de liberali se poate respira spiritual şi se poate progresa material, valorile mişcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Ţuţea, 1990)
„Somnul raţiunii naşte monştri”, spunea acum două secole marele pictor spaniol Francisco Goya; această sintagmă reflectă complexitatea unui formidabil gânditor dar şi avatarurile sociale/politice ale unei perioade marcate de convulsii şi mişcări sociale de mare amploare din Europa anilor 1800. Atunci când o idee este suficient de valoroasă este de dorit să luptăm chiar şi un deceniu pentru impunerea ei! Invers, atunci când filtrul social nu funcţionează, în lipsa oricărei critici raţionale, votul democratic exprimat poate genera paradoxuri istorice.
În anul 2004 a fost nevoie să eliminăm aroganţa lui Adrian Năstase şi a PSD-ului de la exercitarea puterii, motiv pentru care votul a fost predominant afectiv şi mai puţin raţional. Accederea lui Traian Băsescu la o componentă majoră a puterii, tipul său de personalitate şi tendinţa vădită a domniei sale spre dictatură se manifestă pe deplin abia după patru ani; izolarea politică a PD-L şi perspectivele tot mai clare că nu va obţine (în 2009) cel de-al doilea mandat la Cotroceni îl determină pe dl Băsescu să recurgă la decizii disperate! Una dintre astfel de decizii a fost alianţa cu PNG şi Gigi Becali la Primăria Capitalei. A doua decizie de acelaşi tip este cea vehiculată actualmente pe larg în toată presa centrală, anume concilierea „istorică” dintre PD-L şi PRM şi sprijinul oferit de PD-L dlui C.V. Tudor pentru vicepreşedinte al Senatului. Ce consecinţe pot fi deduse din situaţiile de fapt invocate? Cât de mult va afecta imaginea PD-L cele două decizii?
Dincolo de speculaţiile ce pot fi formulate pe marginea celor două întrebări, în încercarea de a sugera răspunsuri pertinente/argumentate, este îngrijorător, cred eu, faptul că „modelul” impus de dl Traian Băsescu se reflectă oarecum automat în atitudinea şi managementul politic al altor lideri locali/centrali ai PD-L. Este adevărat că această reflectare în plan local a tendinţei spre dictatură a PD-L este relativ mai moderată, chiar mai subtilă în unele judeţe. Ea a fost extrem de vizibilă în cazul judeţului Suceava după accederea la puterea locală a dlui Flutur; astăzi puţini dintre liderii fostului PD au mai rămas drept „voci” semnificative în deciziile PD-L Suceava. În poziţiile publice formulate de PD-L Suceava există o singură voce care se pronunţă prin toate mijloacele media, anume vocea dlui Flutur. De la discursul radical de la Frasin, orientat evident spre extrema dreaptă, la sintagma de „Prim-ministru local”, se poate discuta de o democratizare a atitudinii dlui Gh. Flutur! Exceptând discursul agresiv, dur, demagogic, rapid, de tip „mitraliat”, specific lui Emil Boc (dl Boc este astăzi prieten la „cataramă” cu dl C.V. Tudor!), eu, în calitate de simplu cetăţean, nu reuşesc să asociez nici un proiect constructiv cu poziţiile publice deţinute de dl Flutur. Cum vor exercita puterea locală dl Flutur şi dl Lungu, în condiţiile în care pot impune orice decizie în legislativele locale?
Dacă stânga extremă (PRM şi C.V. Tudor) şi dreapta extremă (PNG şi Gigi Becali) ar fi putut să se asocieze, să funcţioneze împreună, să producă un rezultat (deşi această chestiune părea absurdă în urmă cu 2-3 ani), atunci singura „umbrelă” sub care se putea manifesta o astfel de asociere bizară nu putea fi decât „conglomeratul” numit PD-L , desprins iniţial din fostul FSN al lui Ion Iliescu şi ajuns astăzi în grupul PPE (Partidul Popular European). Acum patru ani, când am decis să mă implic pe chestiuni politice, aş fi putut să îmi imaginez aproape orice; admit însă că asocierile de tipul invocat mi-au depăşit capacitatea imaginativă. Indiscutabil, PD-L a căzut pradă unei capcane subtile, aşa cum spune Cezar Preda; scuzele formulate de acesta în numele PD-L nu-l vor absolvi în nici un fel pe Traian Băsescu! Mai rămâne să ne imaginăm funcţionarea unei alianţe politice între dl Flutur şi PD-L Suceava şi structurile rămase din PRM Suceava şi PNG Suceava. Ce succes formidabil ar putea să obţină împreună?! Cât de departe poate să meargă decizia politică în lipsa oricărui principiu?
