Aurel BURCIU

Motto:

În climatul creat de liberali se poate respira spiritual şi se poate progresa material, valorile mişcându-se nederanjate de nimeni.

 

Voi continua să invoc, spus la figurativ, o altă „mătuşa Tamara” a dlui Adrian Năstase. Este vorba de modul în care Guvernul Năstase a încredinţat către firma Bechtel  construcţia autostrăzii Transilvania în 2004; valoarea iniţială era de circa 1 miliard USD, însă evaluările recente arată că se va ajunge la  6 -7 miliarde USD. Este necesar să spun explicit că nu atribui nici o vină firmei Bechtel cu privire la contractul invocat; dimpotrivă, ea merită chiar felicitări pentru maniera în care şi-a susţinut interesele corporatiste în negocierile cu România.

Cu privire la proiectul invocat voi spune că este vorba de o autostradă de 415 km (Braşov-Cluj-Borş) ce include 55 km poduri, pasarele, pasaje etc.; proiectul trebuia finalizat în 2013, însă Bogdan Sgarcitu, purtător de cuvânt al firmei, a admis că există întârzieri serioase faţă de grafic; dacă se va finaliza acest proiect, cred eu, prin 2016/2017 încă va fi bine.  În negocierile purtate încă de prin 2003, CNADNR urmează să plătească către Bechtel costuri cel puţin duble faţă de costurile la Autostrada Soarelui (130 Euro mc beton, faţă de 65 Euro; 896 Euro/ tonă armătura, faţă de 450 Euro; conform Anexei 10, secretizată, zeci de lucrări şi/sau materiale au preţuri ilogice etc.).

Dacă dl. Năstase ar fi suportat costurile implicate de decizia  sa cu privire la încredinţarea directă către Bechtel (de pildă, din milionul obţinut ca moştenire de dna Năstase!) nu ar fi existat supărare. Însă deoarece lucrarea va fi plătită din fonduri publice survin o serie de întrebări: De ce s-a făcut încredinţarea directă către Bechtel? Cum s-a negociat contractul între cele două părţi? Ce au făcut sutele de experţi din ministerul condus de Miron Mitrea?

Este de menţionat, mai întâi, că partea română a acceptat textul de contract în varianta ad literam  propusă de Bechtel! Versiunea în limba română a contractului este tradusă, deliberat sau nu, cu zeci de greşeli; de pildă, sintagma „părţile contractante convin” s-a tradus prin sintagma „beneficiarul se obligă”. Au rezultat în final zeci/sute de obligaţii pentru statul român (obligaţii care trebuie azi respectate de România!) şi aproape nici o obligaţie pentru Bechtel. Aceste „amănunte” au fost posibile deşi România a plătit mai multe milioane Euro pentru consultanţă tehnică şi/sau juridică unor firme particulare. Atât la momentul 2004 cât şi astăzi, statele membre UE au acuzat direct România cu privire la atribuirea directă a contractului către Bechtel.

Ce explicaţii fundamentate logic pot oferi astăzi Adrian Năstase şi Miron Mitrea cu privire la contractul cu firma Bechtel? Au dat dovadă de incompetenţă şi/sau de calcul deliberat?

După opinia mea, scenariul amintit cu privire la privatizarea SNP Petrom se repetă în bună măsură în cazul Bechtel! Absolut similar diverselor clauze/condiţii din contractul cu SNP Petrom, şi în cazul de faţă s-au prevăzut zeci de clauze asiguratorii pentru partenerul extern! Şi în cazul SNP Petrom şi în cazul Bechtel diverse părţi din contract au fost secretizate! Desigur, dl. Năstase a respectat legislaţia existentă la momentul adoptării celor două decizii; dar unde a fost logica şi/sau bunul simţ ale domniei sale? Este, cred eu, imposibil, pragmatic evaluând, o renegociere a contractului şi/sau o rediscutare a termenilor financiari. Oricum ar fi, pe măsură ce timpul se scurge, statul român va trebui să plătească fie pentru lucrările executate de către Bechtel, fie pentru întârzierile în derularea proiectului; Bechtel înghite bani şi produce praf (România Liberă). Este de prezumat că atunci când vreun sucevean va ajunge să circule pe autostrada Transilvania (de pildă, în deplasarea sa către Viena, sediul OMV!) el va plăti litrul de benzină cu 2-2,5 Euro! Ce ne poate spune dl. Năstase despre această asociere?

Sunt convins că, sub raport juridic, Năstase şi Mitrea au avut grijă să emită în prealabil HG-uri şi Ordonanţe necesare pentru ca totul să fie OK. Din punct de vedere moral, dl. Năstase nu se poate însă, cred eu, disocia de răspunderea ce îi revine. Aceasta îndeosebi dacă ar mai avea cea mai mică urmă de conştiinţă!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Adrian Năstase şi „Mătuşa Tamara”(III).

Comentarii