Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Motto:
În climatul creat de liberali se poate respira spiritual şi se poate progresa material, valorile mişcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Ţuţea, 1990)
Aşa cum anticipam, subiectul Adrian Năstase (şi Miron Mitrea), cât şi „valurile” generate în Parlament la solicitarea DNA cu privire la cei doi, s-a reflectat în presa/media centrală. Într-un editorial, dl Ovidiu Nahoi se declară siderat de efortul pe care îl depune dl Năstase pentru a evita instanţa de judecată; sunt de acord că pentru atitudinea sa, dl Năstase va rămâne cu „dispreţul tuturor” (Adevărul, 28 iunie 2008).
Cred că dl Năstase manifestă un cinism fără margini, atunci când declară intenţia de a candida la instituţia prezidenţială! Aceasta pentru că dl Năstate, ca fost prim-ministru, a gândit/conceput/girat proiecte ce pot fi definite în termeni strict economici drept „veritabile crime economice” împotriva naţiunii române. Voi încerca să argumentez succint remarca formulată anterior; voi invoca implicit un alt tip de „mătuşa Tamara”!
Prima şi cea mai evidentă „crimă economică” împotriva celor 22 milioane de locuitori ai României, inclusiv împotriva celor 700.000 locuitori ai judeţului Suceava, este dată de maniera în care dl Năstase a gândit/conceput privatizarea SNP Petrom (2003/2004). Decizia luată atunci de dl Năstase se reflectă astăzi în buzunarele tuturor românilor! Ar trebui, poate, să-l „asociem” pe Năstase atunci când mergem la staţia Peco pentru un plin de benzină; atunci când mergem pentru un shopping la un supermarket; atunci când plătim factura la gaze naturale; pentru toate acestea ar trebui să îi mulţumim „cu căldură” lui Adrian Năstase. Şi să îl „votăm” din nou, cu entuziasm, pentru a ajunge la Cotroceni! S-ar putea spune că actuala criză privind preţul petrolului era greu predictibilă în 2002? Aceasta ar fi o glumă nereuşită!
Istoria privatizării SNP Petrom este bine cunoscută; o companie cu 6000 de salariaţi, controlată de statul austriac, a preluat o companie românească cu circa 60.000 salariaţi pentru suma de circa 1,5 miliarde Euro, din care România a primit circa 50% (diferenţa fiind pentru majorare de capital); atunci, alături de Adrian Năstase, presa a vehiculat numele unor personaje precum fostul ministru Dan Ioan Popescu, Liviu Luca, Sorin Ovidiu Vîntu, Dorinel Mucea din partea PSD (care a negociat direct cu OMV; presa sugerează că echipa de negociatori ai PSD a primit comisioane mari în urma acestei afaceri; vezi Ziua, 16 noiembrie 2006). Este oarecum de felicitat OMV că a ştiut să îşi susţină propriile sale interese corporatiste; Petrom deţinea în 2004 peste 300 zăcăminte de petrol/gaze şi circa 15.000 de sonde, realizând anual 6 milioane tone ţiţei şi 6 miliarde mc gaze. Prin Legea petrolului, dl Năstase a impus un anumit model de privatizare, astfel încât redevenţa anuală plătită către statul român de OMV este sub 50% faţă de media europeană; iar alte „amănunte” ale contractului rămân definitive!
Plecând de la un preţ de circa 90 USD per baril, petrolul a ajuns astăzi la 144 USD per baril; tensiunile dintre Iran şi Israel riscă să amplifice criza energetică; Iranul ameninţă deja cu preluarea strâmtorii Hormuz, iar 40% din petrolul lumii se tranzitează pe aici. În faţa unei crize energetice globale, de o amploare fără precedent, România rămâne totalmente „descoperită”; ea nu se poate autoproteja prin resursele de petrol/gaze pe care încă le posedă; aceste resurse au fost privatizate către OMV de către dl Adrian Năstase.
Orice încercare de anulare a contractului de privatizare a SNP Petrom este sortită eşecului, întrucât OMV şi-a luat suficiente măsuri asigurătorii (evident, cu bunăvoinţa d-lor Năstase, Popescu, O. Mucea etc.!). Toate evaluările arată că actuala criză energetică globală va continua să se adâncească în anii ce urmează; este probabil ca preţul barilului să crească la 250 USD! Care va fi atunci preţul carburanţilor în staţie? Care va fi preţul gazelor naturale plătit de către români? Pentru consecinţele deciziei din 2003, Adrian Năstase merită dispreţul tuturor! El merită şi dispreţul istoriei! Aceasta întrucât el nu are oglinzi în vila din Zambaccian!
