Aurel BURCIU

Am scris şi voi continua să scriu, să subliniez explicit, despre această tendinţă ce se degajă  tot mai vizibil în politica/societatea românească de astăzi, adică faptul că PD-L funcţionează ca un „Partid Stat”.  Aşa cum anticipam, domnul Boza, fost contracandidat al d-rei Elena Băsescu, a fost deja exclus din PD-L pe motivul că a „îndrăznit” să solicite un minimum de decenţă în funcţionarea internă a acestei structuri politice; mă tem că seria „repercusiunilor” negative asupra domniei sale este abia la început! Totuşi,  este salutar curajul domnului Boza atunci când spune „patronaţi nepotismul, domnule Emil Boc, pentru ca sunteţi complice la promovarea Elenelor pe baza apartenenţelor genealogice sau simpatiilor”. De remarcat că  dl. Boza este, în fapt, a doua „victimă” colaterală a d-rei Elena Băsescu! Prima victimă a fost un reputat profesor  român stabilit în străinătate, anume dl. Eugen Stamate, care în primăvara lui 2007 adresa o scrisoare de susţinere pentru dl. Traian Băsescu; ulterior, „întâmplător”, dl. Stamate a fost inclus în Comisia Prezidenţială pentru Educaţie, patronată de către dl. Miclea; recent însă profesorul Eugen Stamate a demisionat din această comisie, acuzându-l direct pe dl. Băsescu că promovează nepotismul. Cum explicăm, strict logic, astfel de atitudini, poziţii şi inconsecvenţe? Oricum dl. Emil Boc sau alţii din conducerea PD-L nu au fost nici măcar „stânjeniţi” de gestul d-lui Eugen Stamate sau de incidentele recente survenite conex la alegerile din OTPD-L. Recent, reputatul profesor Bogdan Theodorescu sublinia că se creează un precedent periculos dacă dl. Traian Băsescu va tolera situaţia din OTPD-L; până în prezent nici o reacţie din partea domniei sale! „Alergia” la realitate pare să caracterizeze pe toţi şefii statului, spunea recent Alina Mungiu Pippidi; iar aceasta este valabil pentru domnul Iliescu, dl. Constantinescu şi dl. Băsescu în egală măsură.  Despre faptul că mai toţi liderii PD-L oferă lecţii de morală altor partide politice am scris anterior şi nu voi reveni; ei pozează în non-coruptibili, dar gestionează în acelaşi timp afaceri de miliarde de Euro, cum ar fi de pildă afacerea cu „asfaltatorii prezidenţiali” de la Primăria Capitalei.

Dincolo de aspectele invocate, un alt „fenomen social”, realmente incredibil, îmi induce o stare de non - confort psihologic, iar acest fenomen confirmă o dată în plus că strategia secretă gândită la Cotroceni, că mecanismul ce stă în spatele PD-L-ului s-ar putea să funcţioneze! Este vorba despre faptul că un număr de reputaţi intelectuali, unii chiar valoroşi, au îmbrăţişat cu entuziasm, încă de prin 2005 şi până în prezent, direcţia sugerată de „noua putere”. Astfel, intelectuali precum Cătălin Avramescu, Traian Ungureanu sau Horia Roman Patapievici, dar şi mulţi alţii, redactează sârguincios pagini întregi de „ode” pentru dl. Traian Băsescu, pentru maniera în care domnia sa luptă împotriva corupţiei, împotriva „celor 322” etc. Cum explicăm această stare de fapt şocantă? Evident, este vorba îndeosebi de bani şi avantajele pe care poate să le ofere „noua putere”! (Atunci când spun „noua putere” mă gândesc, uşor amuzat, la perseverenţa cu care dl. Gheorghe Flutur ne tot explică nouă, sucevenilor, ideea că PD-L este în opoziţie, că acesta „luptă la baionetă” contra puterii; împotriva cărei puteri?).  De pildă, dl. Cătălin Avramescu, după ce  a ratat nominalizarea la TVR, ne explică astăzi cum se prezintă istoria recentă a României, cum societatea actuală se împarte între „cei buni” şi „cei răi”, cum doamna Mona Muscă a fost un „înger autentic”, cum stau lucrurile cu separarea puterilor în contextul statului de drept, cum dl. Traian Băsescu a fost pe nedrept suspendat de „acei odioşi 322” etc. Despre dl. Horia Roman Patapievici ce aş putea să spun? Dumnealui este numit nu demult  şeful Institutului Cultural Român şi câştigă de la buget circa 8.000 RON lunar, fiind între cei zece bugetari ce sunt mai bine plătiţi decât şeful statului! Dl. Traian Ungureanu, după ce a ratat o poziţie interesantă (dar şi bine plătită!) de ambasador la Londra, ne explică actualmente cum stau lucrurile cu „generaţia expirată” de după '89,  că „istoria noastră recentă este aproape în întregime inutilizabilă”, că am asistat cu toţii la o selecţie negativă în societatea românească, selecţie ce a dus la naşterea lui Iliescu sau Constantinescu (adică „cei răi”), dar nu şi  a domnului Traian Băsescu (adică „cei buni”). Prin mai 1984 acelaşi Traian Ungureanu scria în Scânteia despre „eroii magistralei albastre”, despre „a construi - un verb al tinereţii”, deci avea un set întreg de „periuţe” pentru „spatele ” lui Nicolae Ceauşescu!

Aşa cum absolut inspirat notează pe blog dl. Andrei Bădin, referindu-se la Traian Ungureanu: „Se dau următoarele date ale problemei : PCR s-a schimbat cu PD-L. Ceauşescu s-a schimbat cu Băsescu. Democraţia poporului s-a schimbat cu democraţia originală. Scânteia s-a schimbat cu Cotidianul. Prinosul adus Cârmaciului s-a schimbat cu Oda adusă Marinarului. Să se găsească constanta...”.

Aşadar rămâne ca fiecare dintre noi să tragem concluzii! Nu este un efort prea mare!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Partidul stat” PD-L (III).

Comentarii