Aurel BURCIU

Nu ştiu dacă diverşi lideri PD-L au recurs sau nu la o şedinţă de brainstorming, aşa cum sugeram anterior, însă ştiu precis că această structură politică devine tot mai autocrată în funcţionarea ei internă, cât şi în relaţiile cu societatea românească. Domnişoara Elena Băsescu a reuşit „performanţa” de a fi votată cu peste 99% pentru funcţia de Secretar al OTPD-L, în timp ce pentru dl. Boza va începe perioada de „reeducare” politică. Procentul de 99% îmi aduce aminte de ascensiunea lui Nicu Ceauşescu în rândurile PCR, de perioada în care activiştii comunişti erau „aleşi” cu 99% încă înainte de „numărarea” voturilor pe diverse trepte ale activului de partid/stat; de pildă dl. Octav Cozmâncă, născut prin anii '50 în Botoşani, astăzi senator de Suceava în Parlament, după absolvirea Facultăţii de Drept a tot fost ales cu peste 90% în structurile interne ale PCR, pentru ca în 1983 să ajungă la Cancelaria Guvernului din acea vreme; un traseu similar au urmat alte mii de activişti PCR până în 1989. Să nu uităm totuşi că sistemul autocrat/dur din PCR a fost atunci rapid extins în întreaga societate românească! Să nu uităm că în acel tip de societate staff-ul central din PCR a devenit rapid „intangibil”; că aproape nimeni nu avea curajul să dovedească verticalitate şi să gândească diferit!

Astăzi am înţeles că PD-L parcurge o perioadă de „reformă feministă”, de consolidare a curentului feminist în funcţionarea partidului; iar această chestiune este valabilă pentru ambele structuri de origine ce au participat la acest proiect politic, adică fostul PLD şi PD. Apreciez că au fost absolut şocante dezvăluirile publice făcute de dna Adriana Săftoiu, fost consilier prezidenţial al Domnului Traian Băsescu, cu privire la dictatura instituită în toate relaţiile „cu ceilalţi”. Tot în sensul invocat înţelegem din media că, actualmente, doamne precum Raluca Turcan sunt un fel de linking pin între palatul Cotroceni şi staff-ul PD-L; ea preia şi transmite mesaje de la Zeus către restul partidului, fie direct, fie în conexiune cu domnul Teodor Stolojan, iar ceilalţi execută „ca la carte”. Din aceeaşi sursă (Antena 3, 25-26 februarie) deducem că mai toţi membrii importanţi ai PD-L manifestă ură şi teamă faţă de doamna Elena Udrea, deducem că dumneaei este un alt linking pin între Cotroceni şi staff-ul PD-L. Aşadar, înţeleg că doamna Elena Udrea a devenit un fel de „mână dreaptă” a „conducătorului iubit” şi că este suficient ca ea să sugereze numai că o dispoziţie a venit de la Zeus pentru ca toţi ceilalţi să vorbească în şoaptă, să comenteze cu teamă şi, în final, să se conformeze. Cum se explică această stare de fapt în funcţionarea PD-L? Ne putem imagina că lideri importanţi din PD-L precum dl. Boc, dl. Videanu, dl. Blaga, dl. Stolojan , dl. Oltean, dl. Preda, dl. Frunzăverde, dl. Berceanu, dl. Cinteză, dl. Popescu etc. adoptă zilnic „poziţia ghiocelului” în faţa doamnei Elena Udrea? Dar pe dl. Gheorghe Flutur, senator de Suceava, „ghiocel şi disciplinat” în faţa doamnei Elena Udrea sau Raluca Turcan? Vă asigur că este un exerciţiu de imaginaţie ce merită a fi făcut! După un exerciţiu de imaginaţie de acest tip aproape că sunt tentat să cred ideea vehiculată în media cum că, într-un moment de iritare, domnul Vasile Blaga „a dat de perete cu dna Raluca Turcan” şi i-a adresat adjective deloc elegante.

Dincolo de tendinţa clară, explicită a PD-L de a deveni un partid-stat, apreciez că este mai grav faptul că aceeaşi lideri PD-L invocaţi anterior oferă lecţii de morală altor partide. Ei pozează actualmente în inocenţi, complet nevinovaţi, non-coruptibili! Dar cât de corectă este această atitudine? Apreciez că trebuie spus explicit că PD-L se află la guvernare, partajează puterea executivă prin liderul său informal, anume domnul Traian Băsescu, care exercită funcţia prezidenţială, prin alţi câţiva mii de membri PD-L cu funcţii în administraţia publică la diverse nivele. Între astfel de lideri PD-L cu funcţii importante şi care gestionează bugete de miliarde de Euro se numără dl. Videanu, la Primăria Capitalei, şi dl. Boc, la Primăria Clujului. De pildă, media prezintă argumentat afacerile unor importanţi lideri PD-L (Gândul , 20 februarie); pentru a nu avea emoţii înainte de alegeri, se arată pe prima pagină a ziarului menţionat, „asfaltatorii prezidenţiali” au angajat contracte de 2 miliarde Euro; „practic, prin această manevră”, spune ziaristul Adrian Niculae, firmele apropiate de Palatul Cotroceni îşi rezervă câştiguri fabuloase pentru intervalul 2008-2011, indiferent de cine va câştiga alegerile viitoare. În plus, firme precum Euroconstruct sau Golden Blitz, extrem de apropiate de domnul Traian Băsescu, după venirea la putere a domniei sale au obţinut în doi ani o rată a profitului de 800%! În calitate de profesor de Management, îndrăznesc să spun explicit că nicăieri în lume, acum sau cu jumătate de secol în urmă, nici măcar giganţi precum Microsoft, IBM, Sumimoto, Ikea sau Citibank nu au obţinut o rată anuală a profitului de 400%. Ce tip de management strategic aplică Golden Blitz sau UMB Spedition sau alte firme radiografiate de ziarul Gândul? Poate că dl. Gheorghe Flutur este în măsură să ne ofere şi nouă, sucevenilor, răspunsul la întrebarea anterioară!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Partidul stat” PD-L (II).

Comentarii