Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Una dintre mizele scrutinului din 25 noiembrie a fost dată de referendum, iar rata scăzută de participare a electoratului echivalează, cred eu, cu un vot negativ pentru Preşedintele României; în fapt, temporizarea promulgării legii existente cu privire la votul uninominal, dublată de demersul PD-ului privind un alt proiect pe aceeaşi temă, poate să conducă la perpetuarea „votului pe listă”, cel puţin pentru ciclul electoral 2008, caz în care se autoinvocă întrebarea: „Cine a dorit/doreşte realmente votul uninominal?”. Mai mult, va fi dificil pentru sociologi să explice rata de prezenţă mai scăzută în mediul urban (comparativ cu mediul rural), întrucât toate semnalele pozitive în consolidarea structurilor democratice din România de după '89 au fost generate de către electoratul din mediul urban; diverse întrebări pot fi formulate: Este oportun să discutăm astăzi despre „electoratul activ” şi să ignorăm 80% din populaţie? Există un segment de electorat mai activ în mediul rural decât în cel urban?
În ceea ce priveşte poziţia actuală a PNL-ului la nivel naţional se poate spune că este vorba despre un scor electoral acceptabil, îndeosebi după 3 ani de guvernare, ce erodează poziţia oricărui partid aflat la putere; se adaugă atacurile zilnice primite atât din stânga cât şi din dreapta scenei politice, cât şi unele erori proprii de strategie electorală. Totuşi, impunerea PLD-ului ca a patra forţă politică în România poate constitui un semnal cu influenţă notabilă pe termen mediu/lung, semnal ce trebuie luat în considerare de orice strategie viitoare a PNL-ului; confuzia generată în mod voit cu privire la PLD, cu privire la doctrina/obiectivele vizate de acesta, atât la nivel naţional cât şi la nivel local, alături de componenta financiară solidă şi strategia electorală agresivă, sunt componente ce explică în bună măsură poziţia obţinută de PLD. Referindu-mă exclusiv la PNL apreciez că erorile de strategie electorală se localizează îndeosebi în zona comunicării politice, prin televiziune, presă, alte instrumente media, între structurile organizatorice ale partidului, dispersate geografic, şi electoratul orientat înspre dreapta axului politic; sintetic spus, nu este suficient să obţii performanţă la guvernare, să majorezi substanţial pensiile pentru circa 5 milioane de persoane, să realizezi 6-7% creştere economică anuală, să asiguri stabilitate macroeconomică, să gestionezi rata anuală a inflaţiei, să aloci 6% din PIB pentru educaţie, să iniţiezi/continui proiecte majore de infrastructură etc.; era nevoie, atât teoretic cât şi pragmatic, ca toate aspectele invocate anterior să fie prezentate publicului larg din România, urmând ca electoratul informat să decidă în cunoştinţă de cauză.
Eventuala apropiere explicită a relaţiilor dintre PD şi PLD poate contribui semnificativ la clarificarea, cel puţin doctrinară, de pe scena politică actuală din România, cât şi în perspectiva următoarelor două cicluri electorale; atât cât reuşesc să percep, ţinând seama că PD-ul s-a desprins din fostul FSN (stânga extremă a scenei) , că o anumită perioadă a oscilat în zona de centru a eşicherului politic, că astăzi este membru/asociat la PPE, nu sunt în măsură să definesc orientarea ideologică a oricărei construcţii din jurul PD-ului. Totuşi, este de înţeles/anticipat o astfel de construcţie pe structura PD-ului îndeosebi pentru campania prezidenţială din 2009; alte partide mai mici, parlamentare sau nu, pot fi atrase într-o construcţie de tipul celei invocate; singura chestiune mai greu predictibilă este aceea dacă forţele politice ce se opun dlui Traian Băsescu vor propune sau nu, suficient de repede, un contracandidat potenţial pentru campania din 2009.
Necesitatea unei stabilităţi politice minime pentru perioada următoare arată că, paradoxal, diverse scandaluri, atacuri, acuze, conflicte etc. vor continua să se manifeste în viaţa politică, întrucât sunt greu predictibile reconcilieri/alianţe majore în structura actuală a Parlamentului; altfel spus, este de prezumat că actualul Executiv, recurgând sau nu la o remaniere guvernamentală, îşi va continua efortul de gestionare a economiei româneşti.
