Aurel BURCIU

Competiţia electorală din România s-a încheiat, ea fiind dată îndeosebi de alegerile pentru PE şi mai puţin de referendum, deşi cele două momente electorale s-au condiţionat reciproc. Comentariile/evaluările cu privire la poziţionarea forţelor politice s-au declanşat în primele ore de după vot şi vor continua în săptămânile ce urmează. Există diverse postulate impuse de ştiinţele politice, fiecare având o anumită utilitate din perspectivă pragmatică; de pildă, teoria spune că, de facto, prima zi după un scrutin electoral echivalează cu ziua de debut  a următoarei competiţii electorale. În această optică, înţelegem că actualele opinii/comentarii ale partidelor politice din România se constituie în abordări proprii ce vor prefigura viitoarele strategii politice pentru primăvara lui 2008.

Urmare a scrutinului pentru PE se poate concluziona că ziua de 25 noiembrie 2007, pe de o parte, a generat o „simplificare” a scenei politice din România, în sensul că electoratul a distins clar între primii cinci competitori(PD, PSD, PNL, PLD, UDMR) şi restul partidelor (PRM, PNG, PC etc.); pe de altă parte, după un deceniu şi jumătate, ierarhia de pe scena politică se modifică considerabil, iar stânga politică reprezentată de PSD pierde poziţia privilegiată deţinută până acum. Prima poziţie ocupată în prezent de PD cu circa 28% din sufragii este determinată, indiscutabil, de implicarea Preşedintelui României în disputa electorală ce s-a încheiat, de confuzia indusă deliberat de către referendum asupra votului pentru PE. Din alt unghi de vedere, rata mare de absenteism în Bucureşti şi în marile oraşe, mediu în care, prin definiţie, electoratul este mai bine informat, se constituie într-o situaţie inedită după decembrie 1989. Care este concluzia logică ce se degajă dintr-o situaţie de fapt de acest tip? Acelaşi electorat care a constituit elementul de schimbare în 1996, prin impunerea alternanţei la putere ca o stare de normalitate, este astăzi extrem de reticent în a-şi exprima un vot politic de factură specială. Aşa cum a remarcat un reputat ziarist şi lider de opinie, anume C.T. Popescu, atunci când a fost nevoit să promoveze o idee/doctrină/proiect, domnul Traian Băsescu s-a dovedit a fi un lider non-performant, prezenţa la referendum mai scăzută decât cea la alegerile pentru PE constituie argumentul în favoarea ideii invocate. Pentru moment poziţia deţinută de PD pare a fi confortabilă şi va beneficia de acest statut atât timp cât domnul Traian Băsescu va deţine primele poziţii în sondajele de opinie. Dacă însă, din diverse motivaţii, inclusiv urmare a uzurii naturale a capitalului electoral, domnul Traian Băsescu va intra pe un trend descendent? Care va fi la acel moment situaţia/poziţia PD-ului?

În ceea ce priveşte poziţia actuală şi viitoare a PSD-ului, ţinând seama că alegerile locale ce vor urma sunt oarecum mai favorabile stângii politice, avantajat şi de ipostaza de partid de opoziţie, acesta rămâne un partid bine structurat/organizat în teritoriu şi care dispune de o componentă notabilă de resurse umane. Aşadar, pentru perioada 2008-2009 este predictibil un echilibru relativ între stânga şi dreapta scenei politice din România, ceea ce , în ultimă instanţă, obligă instituţiile statului să funcţioneze în favoarea cetăţeanului şi consolidează mecanismul democratic al societăţii româneşti; chiar dacă dreapta politică şi-a consolidat poziţia relativă, chiar dacă PNL-ul îşi păstrează poziţia (cu o uşoară uzură dată de guvernare), rămân multe semne de întrebare cu privire la ceea ce va reprezenta PLD-ul în viitorul imediat.

Eventuala referire  la partidele catalogate de opinia publică drept extremiste(PRM şi PNG), respectiv non-accederea acestora în PE pare, la prima vedere, benefică pentru imaginea externă a României; totuşi, este preferabil ca mici segmente ale electoratului, chiar atunci când se localizează în poziţii extreme, să dispună de un număr minim de reprezentanţi în structura/funcţionarea oricărui parlament, ca instituţie fundamentală a democraţiei; în caz contrar, în lipsa unor negocieri/compromisuri instituţionalizate prin structuri constituţionale, este posibil ca discursul extremist să se regăsească/localizeze în stradă.

Aşadar, cu titlul personal, apreciez că scrutinul pentru PE a adus unele clarificări, dar şi multe semne de întrebare cu privire la momentul actual şi imediat următor de pe scena politică românească.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ziua de după vot (I).

Comentarii