PSD sună alarma la Suceava în speranţa că aşa îl vor salva pe Gavril Mîrza, dar e prea târziu .

Parlamentarii PSD, trimişi de la Bucureşti să facă turism electoral prin judeţ, recită ode la adresa “tătucului” şi lansează necontenit tot felul de calomnii şi insulte la adresa contracandidatului.

PSD Suceava este un partid nereformat, condus în continuare de vechii activişti PCR care cunosc şi aplică foarte bine principiul comunist „dezbină şi stăpâneşte!“

Gavril Mîrza şi PSD trebuie să plătească factura tranziţiei. Chiar dacă şi-a pus haina pe umăr şi vrea să plece, Gavril Mîrza trebuie să ne spună câte sute de milioane de euro vom plăti în următorii 25 de ani la bănci, din taxe şi impozite, pentru creditul pentru proiectul “Utilităţi şi mediu”.

La acest proiect s-au efectuat 30% din lucrări şi s-au cheltuit 60% din bani. Cine a încasat diferenţa sau cui i se impută pierderile ?

Dar, sigur, nu vom primi nici un răspuns. Gavril Mîrza, care a condus judeţul ca şi colhozul de la Todireşti, înainte de 1989, consideră că e normal să goleşti silozurile în căruţa proprie.

În problema retrocedărilor terenurilor, clanurile PSD-iste, infiltrate în administraţia judeţeană, împreună cu parlamentarii PSD de import, au blocat aplicarea legii prin diverse inginerii, cum a fost falimentarea societăţii piscicole de la Fălticeni, pentru a prinde momentul propice ca să-şi însuşească partea leului. Acum, acelaşi lucru se întâmplă şi cu herghelia de la Rădăuţi.

Gavril Mîrza trebuie să ne explice şi el 3 dintre “realizările” sale:

- superafacerile cu terenuri de la Staţiunea experimentală (zona Metro).

- de ce a dus judeţul pe “lista ruşinii” cu banii încasaţi de la oamenii de afaceri prin fundaţia „Armonia’’ şi fabrica de cherestea pentru fiica sa

- un judeţ falimentat, cu patrimoniul gajat la bănci.

Pentru Gavril Mîrza bat clopotele !

 

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului PENTRU GAVRIL MÎRZA BAT CLOPOTELE (III).

Comentarii