Dan STRUTINSCHI

Sper că nu vă sperie titlul. Sunt bătrân, dar nu vreau să vă dau sfaturi. Primesc! Nici nu vreau să vă plictisesc cu experiențele proprii. Nu doresc sub nicio formă să alimentez "conflictul între generații" criticând unele obiceiuri ale zilei cu care nu sunt de acord. Am îndrăznit să abordez în acest articol viața "vârstei a treia" fără a cere un plus de considerație, cel mult să nu o ignorați total.

Ce pot spune despre mine contează puțin, sunt un reprezentant al generației mele și atât. Am avut diferite experiențe în cei aproape 70 de ani, am regrete pentru ce am făcut sau nu am făcut în anumite momente în viață și vreau să îmi cer scuze multora, deși față de unii nu mai este posibil. Acum sunt la fel de incomod, foarte puțin "diplomat" și nu vreau să mă schimb. Aș fi fals. Atitudinea față de bătrâni este diversă și este foarte bine așa. Și despre asta vreau să vorbesc puțin din perspectiva și percepția lor.

În popor există părerea că "dacă nu ai bătrâni, să-i cumperi", sau mai bine zis era această convingere în urmă cu o generație, când experiența vârstei a treia pe plan profesional, social, cultural etc. era binevenită într-o societate cu schimbări lente și păstrarea "stilului de viață". Secolul vitezei (secolul XX) și mai ales cel al unei nebunii a schimbărilor au făcut ca necesitatea experiențelor anterioare să fie tot mai redusă și, drept consecință, "sfaturile bătrânilor" mai puțin folositoare. Dar nu în toate domeniile. Pe plan social, cultural-artistic, dar și ca modele comportamentale individuale, trecutul nu trebuie abandonat total, doar actualizat. În plus, este evident că "sfătuitorii" trebuie abordați diferit, iar experiențele lor de viață tratate "critic". Nu tot ce a fost, dar și nu tot ce avem acum sunt exemple de urmat. Dar ce este de urmat din trecut? Rolul bătrânilor în familie (relația bunici-nepoți, spre exemplu) ar trebui păstrat pentru că este în avantajul tuturor. În ce privește relația ginere/noră și socri, mă abțin. În activitatea profesională, mai ales în cea care presupune abilități manuale (reparații, croitorie, verificări aparatură casnică etc.), experiența este valoroasă și merită valorificată. Îndrăznesc a spune și că "experiența de viață" relatată tinerei generații poate să o avertizeze asupra "alegerilor greșite". Totuși, trebuie să fim conștienți de faptul că fiecare persoană este unică (inclusiv cei în vârstă) și "prestațiile" lor au calități diferite.

O zonă în care vă așteptați să mă pronunț privind activitatea bătrânilor este cea politică. Consider că prezența în politica la vârf (decizie) nu este de dorit peste 65 de ani pentru că de la acea vârstă intervine refuzul modernității, blocajul mintal sau neasumarea riscurilor. Există și excepții, dar personal nu am cunoscut pe plan local și național decât foarte rar. Cred că postura de consilier al "lupilor tineri" poate satisface dorința de implicare a foștilor politicieni.

În concluzie, consider că cei de vârsta a treia nu trebuie idolatrizați, dar nici ignorați, mai ales de familie. Au o "viteză în minus" în acțiune și exprimare, încearcă să se adapteze cerințelor actuale și își mențin cu îndârjire obiceiurile din tinerețe (muzica, cărțile lor, filmele lor etc.). Nu cred că este un efort în a le "suporta" manifestarea de preferințe și obiceiuri comportamentale. Nu după mult timp se vor "retrage" discret. Sper că nu am fost lacrimogen. Urăsc asta! O "dambla" de bătrân.