Monica Lebădă: „Zbor întrerupt”

„Zbor întrerupt” începe ca o poveste. Preţ de câteva zeci de pagini asistăm la spectacolul unei micro-lumi juvenile. Nicole, o veritabila G. I. Jane, este din multe puncte de vedere adolescentul tipic - părinţi respectabili dar care nu o înţeleg decât parţial, un cerc de „nebuni frumoşi” şi inevitabile momente de plictis şi neatenţie la ore. Atmosfera adolescentină a romanului nu este tulburată, în această fază, decât de vise în care se aud motoarele unor avioane.

Atipicitatea Nicolei şi a prietenilor ei este dată tocmai de intenţiile, din ce în ce mai concrete, de a apuca manşa unui avion. În locul unor spinoase cine în familie cu alesul sau aleasa, Nicole şi compania au de înfruntat emoţiile pe care reacţiile părinţilor - total nepregătiţi de „zbor” - le oferă din plin.

Primul artificiu al autoarei - şi probabil cel mai de efect - este o bruscă şi puternică „frână de mână” trasă într-un moment în care firul epic curgea previzibil. Uşor de imaginat protagonista, Nicole, ajunsă în carlingă. Greu de prevăzut cinci epave arzând şi curmarea bruscă a unei frumoase poveşti de dragoste om-avion. „Nebunii aerului” dispar brutal din scenă lăsând un imens vid afectiv şi schimbând radical cursul singurului destin pentru care zarurile nu au fost aruncate.

Sursa: www.libris.ro